La ma vaneddra

Ah ..!! La ma vaneddra, unni c’iaju la casa, ca ‘cci nascivu,

‘cci criscivu e ‘cci stajiu tutt’ora maritata.

Ah ..!! Si la pianzu di com’era, mi pari d’aviri vistu na scena di lu tajiatru di la scala:

lu suli di bon matino ‘cci affacciava e niddri porti scancarati tuppiava;

li so raggi a manati li mannava, a tutti ‘ddri genti ca ci stavanu l’arrivigliava.

Li vuci e lu parlari comu n’ecu ni la vaneddra ‘ntrunava.

Ma quantu genti ‘cci passava; cu acchianava e cu scinniva e comu un ritu si salutava:

"Sabbanadica..!!", "Bona sira..!!", "Vi salutu cumpari..!!", "Salutammu..!!"

Si passava lu dutturi lu salutavamu cu rivirenza: "Baciammu li manu a vuscenza..!!"

Ma quantu era animata la ma vaneddra:

lu scarparu davanti a la porta li scarpi cunzava,

mentri a ritmu di martiaddru na canzuna ‘ntunava;

passava, nomentri, lu craparu cu li crapi, appiassu;

lu carrittaru cu li brigli ‘mmanu di li cavaddri;

li carrabbunera cu li muschetti ‘ncapu li spaddri;

lu viddranu cu lu zappiddruni caminava e lu sceccu pi li ridiani tirava.

Passava lu surfataru cu la citalena manu e la testa calata;

passava lu signurinu e cu li du jita di la manu s’attuppava lu nasu

diciannu: "mamma mia chi fiatu di surfaru abbrusciatu"

ci arrispunniva lu surfataru stancu e arrabbiatu: "chistu è lu veru pani scuttatu

cu lu suduri di la frunti e lu sangu ‘mmilinatu ca si trasi vivi ‘nni ‘ddra vucca

di pirrera e nun si sapi siddru si nesci muarti ni lu tabbutu".

Quantu, nichi e ranni, genti ca caminava ‘ddra vaneddra mai si sbarrava,

‘nzina li gaddrini, li cani e li atti si canuscivanu.

Quanti matri cu li figli a li mani affirrati, a duzzina n’avivanu appriassu.

Li putissi cuntari a unu a unu: li carusi vistuti malamenti,

ma ni la facci tutti filici e cuntenti.

Si cantava, si ballava, si jiucava, pariva sempri festa.

Si la vidi ora la ma vaneddra nun mi pari ‘cchiù iddra di tantu è beddra:

aspaltata, cu li finistruna sciuriti, fatti cu lu marmaru di granito,

ma quantu e fridda ora ca nun ci affaccia ‘cchiu lu suli grazii a si novi costruziuni,

nun ci passa ‘cchiu nuddru: quarchi machina, na motoretta o na bicicaletta.

Mi piglia na tristizza a pinzari unni jiaru a finiri tutti ‘ddri biaddri genti,

Ca rinnivanu viva e calurusa la ma vaneddra