LU MULU FUIUTU

A Muntidoru , di stasciuni , all’Avi Maria
Ogni tantu succidia un gran firmentu
Tanti genti e carusi pi la via
Pì n’eventu ca purtava movimentu

" Favu’è , Favu’è " si gridava di la serra a lu pinninu
Pi n’armaru di nna mala razza
Sia ch’era favu , baiu , scavu o merlinu
Ca di lu sciumi abbiulava a la chiazza

Lu sciauru ca ittava la cumpagna
Arrittava li muli ma anchi li cavaddri
E di lu paisi arrivava a la campagna
E finu a quasi li chiani di la vaddri

Mulu era iddru, ma di nasca fina
Ed all’arrivu di nna vintuliata
Cu tuttu ca la testa avia nni la sacchina
Pinsava d’abbiarsi all’acchianata

Cu nna ragliata avvisava ca partiva
Cu n’attrantuni scippava lu pizzicu
Attaccatu stari nun putiva
Pi lu forti richiamu di ddru bucu

Ma arrivatu a lu paisi, li carusi
Pi fari festa o pi beveraggiu
Cì chiuivanu li porti e li pirtusi
A ddru manzu divintatu sarbaggiu

S’arritravanu pì la vrigogna li fimmineddri
Pì nun vidiri marruggiu senza zappiddruni
E s’ammucciavanu anchi li virgineddri
Ch’eranu pronti ad acchianari lu scaluni

"Vieastia fuiuta nun s’ava parari"
Gridavanu li vieacchi a li n’traprindenti
Ca a gara facìanu pi la firmari.
" cu lu passu fa avanti, poi si penti"

È accussì succidia ca ogni fuitina
finiva cu l’arrivu di cu lu mulu canusciva
Ca lu ripigliava cu li favi e la sacchina
E nun pagava ne daziu e mancu iva.