LA SAGA di la BIDDINA        
      (Federico Messana)

    

     
La nascita di la Biddina                     

Cuntava e ricuntava lu ma' nannu 
ca un jùarnu ca 'un si sapi quali l'annu,
ddu pìccilu paisi surfararu
s'asshià cu 'nu pinsìaru granni e raru.

E tutti ni parlaru ni lu munnu
pi ccomu la nutizia firrià 'ntunnu:
'n'eventu ca spiegari nun si potti
mancu scenziati e mancu tutti 'i dotti.

Nun dicu di lu sceccu di Sciaveriu
ca a tutti già parìa un gran misteriu,
ma parlu di 'n'armaru tantu stranu
ca tutti già pinsavanu a l'arcanu.

E tuttu accumincià ch’era già maggiu
‘nu misi d’allegria pi lu Villaggiu:
‘na fimmina facìa la spicalora
e ìa firrìannu sempri pi’ pizzola.

Si sapi comu vannu certi ‘mbrùagli:
‘ncuntrava ‘i picurara ‘ncapu la paglia,
jucava cu’ viddani e mitatìari
avìa vint’anni appena fatti ìari.

Jucannu e cugliuniannu picca a la vota
la panza so’ s’unchiava e parìa ‘n’oca:
passati deci misi, pi’ un purtentu,
ancora un succidìa mancu ‘n’eventu.

Sta fìmmina era già prena di tri anni
e nasciri ‘un putìa ddu figliu ranni:
s’unchiava notti e jùarnu comu ‘na bumma,
‘na vùtti già parìa tant’era tunna.

La genti c’aspittava ‘u piccirìddu
a tutti dumannava, puri a Chiuvìddu,
cu era lu so’ patri, granni di taglia,
pi battìrci li mani e ‘na midaglia!

Filidda la taliava d’ogni so’ latu
dicìannu c’avìa a fari un figliu armatu,
comu ddu dìu grecu avìa nasciutu
di scarpi e d’armatura tuttu vistutu.

Dda granni Atena, infatti, senza 'na matri
nascì di la gran testa di so' patri
ca Giovi si chiamava, e pi' distinu
dulura a nun finiri appi mischinu.

Pinsava d’èssiri ’u patri Purrazzùalu
ch’avìa tuccatu chidda ‘ntra un viùalu,
e puri lu Biggiacciu avìa pinsera
pi avìrilla ‘ncuntrata intra ‘na fera.

Pi nun parlari pùa di Bannaccetta
ca mentri trafficava cu’ trincetta
pi farìcci ‘na scarpa a dda mischina
pi picca un cci acchianava supra la schina.

Un jùarnu ca ‘u paìsi illuminava
‘na luna tutta tunna e chiara chiara
li dogghi accuminciaru a dda mischina
ca urlava comu foddi sira e matina.

Currìaru li scenziati di lu munnu
dicìannu di purtarla a ‘u cùazzu tunnu,
ma p'aviri cchiù aria e un pùastu straniu
pinsaru di purtarla a lu Carbaniu.

Ci vònsi un gran carrettu e un forti mulu
la forza di Chiochiò e mancu sulu,
‘na corda longa longa finu a la chiazza
ca l’attaccava pi li pìadi e vrazza.

Appena a la gran cruci fùaru arrivati
chiamaru lu Spiziali e lu so’ frati,
ca usannu lu scarpìaddu e ‘na virrìna
cci ruppiru la panza a dda mischina!

Chiddu ca succidì ni ddu mumentu
rimani ni la storia come 'n'eventu!
Na gran vuciata lancià dda mischinazza
ca ancora trema cìalu, terra e chiazza.

La cruci si spaccà di lu Carbaniu
si ruppi a Chilifò casa e piràniu,
un trùanu pùa scascià forti e putenti
ca 'a bumma amiricana parìa nenti.

Pi nun parlari pùa di Francischella
ca 'a testa cci firrià comu farfalla,
capìannu finarmenti comu la Terra
nun po' girari 'ntunnu, è sempri ferma:

"E si accussì nun fussi, amici mia,
comu un piru maturu ‘nterra cadìa,
pirchì si ‘a Terra girassi ‘ntùarnu a lu Suli
tuttu finissi all’ariu, viddàni e muli!".

Niscì di dda panzazza aperta a libbru
‘na cosa ca parìa un piccirìddu,
ma era propriu bedda e culurata
ca a vidirla accussì parìa ‘na fata.

E mentri un battimani era già in attu
decisiru di darci un nomu adattu:
e vista la facciùzza bianca e fina
a coru la chiamaru la Biddìna!

E appena di dda panza vinni fori
talià cu li so' occhiuna comu du' fari
tutti i presenti pi capìri lestu
cu’ avìa pututu fari tantu incestu.

Ma a la vista di Nardazzu, ladiu tantu,
ca ‘mmani ‘na scupetta avìa pì vantu,
cu ‘n santu si lancià pi li pizzòla
currìannu tra li fratti e li viòla.

Ddu poviru criaturi, angilu biùnnu,
'n'armaru addivintà intra un secunnu:
du' testi ca parìanu ‘i tammùrina
ca sona ni la festa mastru Lisìna;

la panza so’ s’unchià comu un palluni
ca vola ni lu cìalu e pari un lumi
la sira di la festa cumannata
e la genti talìa comu ‘ncantata;

lu pilu cci criscì lùangu e lucenti,
'na cuda ca parìa quasi un serpenti,
di l'ùacchi cci nisciva fùacu di lava
e di la vucca tanti dìanti e vava;

e ‘n’urlu pùa lancià, Maria chi vvùci,
la genti s’ammuccià sutta la Cruci,
e s’attupparu ‘i gricchi e l’ùacchi puri
pùa tutti si cacaru p'u tirruri.

Si fussi armaru o omu, nuddu lu sappi
pi ccomu s’infilà ‘mmìazzu a li fratti,
e mancu si putìa diri e parlari,
o si pi pìadi avìa du’ beddi ali.

"E’ un gran misteru!", dissi Mastru Nardu
pi ccomu appena natu era rifàrdu:
"s’avissi armenu attisu acqua e parrinu
putìa fari ‘u vattìu e ìu ‘u Pipinu".

Doppu tri jòrna di ricerchi attenti
sulu li rràsti ashiàru e pùa cchiù nenti,
cridìannu ca dd’armaru di valuri
s’avìa ammucciatu forsi a ‘u Lavaturi.

 

LA BIDDINA di lu LAVATURI
(Zi' Cappùattu, sapendo che Peppi Urbinu andava nottetempo
a fare "provviste" nel suo orto, sparse la voce che la biddina
si nascondeva tra le canne del suo podere)

Cci dissi zì Cappùattu a Peppi Urbinu:
"Nun jìri a 'u Lavaturi, a lu matinu!
Sta attentu, c'ammucciata ni li canni
t'aspetta 'na Biddina tanta ranni,

c'appena vidi n'omu sulamaru
l'allampa cu ddu ùacchi comu un faru:
pùa rapi la vuccazza comu un furnu
e mancia lu cristianu intra un secunnu!

E mancu rasta arresta timpa timpa
ca chiddu 'un si lu mancia pi' ddi finta;
lu surchia di li pìadi finu a la testa
nè scarpi né vistitu, nenti resta!

Chidda canusci sulu lu patruni
ca usa lu rastìaddu e 'u zappidduni;
Si vidi un sulamaru 'ntra l'aranci
cci acchiananu l'arterii e doppu chianci!

Quannu si carma s'unchia, ca bussìca
nuddu nna vistu tanta ni la vita!
E lancia 'n'urlu allura accussì forti
ca tremanu li canni e li jissotti!".

Poviru Urbinu senza jatu 'ncùarpu
si fici tanti cruci, parìa muartu.
Jurannu ca d'arrassu avìa a passari
firrìannu di Pupìddu o Liamari.

Ma quannu l'unnumani s'incuntraru
davanti a 'u zì Luvigi lu Purcaru,
Cappuattu s'arrabbià cu Peppi Urbinu:
"D'aranci 'nnarristava sulu un cufìnu!".

Cci dissi Peppi Urbinu arrisintutu
taliannu cu l'ucchiuzzu un po' offinnutu:
"Dd'armaru mi vulìa manciari sanu
ma ìu cci misi 'mmucca un tascapanu

chinu di nuci e di cutugna duri
ch'avia cugliutu prima a 'u Lavaturi.
E mentri arruzzicava ddi lurdìi
cuglivu li to' aranci e li lumìi.

Lu sceccu carricavu: tri cufina
di rrobba sì odurusa e sopraffina.
E quannu li so' occhiuna s'addumaru
ormai avìa arrivatu a 'u Palummaru!".

Cc'iarrispunnì Càppuattu arrisintutu
pi comu Peppi Urbinu l'avìa futtùtu:
"Si vidi ca sì 'nomu miscridenti
capaci di babbiàri Santi e genti!

S'avìssitu 'ncuntratu dd'armarazzu
t'avissi già manciatu testa e vrazzu.
Ringrazia ca dd'armaru era attaccatu
a n'àrbulu di cìansi carricatu!".

"Lu vitti c'assaccava di la fami
pi comu tu lu tratti lu to' cani;
dumani iu cci pùartu pani e stigliòla
e rumpu la catina a dda cagnòla.

Sulu lu sulamaru ormai canusci
ca s'inchi li sacchini e pùa li trusci.
Quannu mi vidi curri a mìa vicinu:
"Ciao, amicu miu, Pippuzzu Urbinu!".

 

   LA CACCIA

Un jùarnu ca a Luvigi vinni 'ntesta
di fari 'na cacciata, ch'era festa,
chiamà du' so' amici cacciatura
dicìannu ch'era pronta 'n'avvintura.

Tufanu travagliannu cu 'u tratturi
avìa abbistatu un lìabbru a 'u Lavaturi,
e pùa tanti pirnici svulazzanti
ca 'a sèntirli cantari eranu tanti.

Spiegà a Luvigi jùarnu, ura e indizzi
pi jìricci a sparari a dd'armaruzzi,
sicuru ca scinnìannu d'u chiarchiaru
s'avissiru firmati a 'u Palummaru.

E pùa cu 'na vulata senza affanni
avìssiru arrivatu a 'u Ponti Granni,
pi bìviri un po' d'acqua a Liamari
e mìntirisi a cantari e ripusari.

Santannu tìmpi tìmpi cu perizia
e jùnti a la Madonna di la Grazia,
picchiannu senza fari tantu rumuri
avissiru arrivatu a 'u Lavaturi.

Chistu era 'u mumentu giustu di sparari
e certu era 'mpussibili sbagliari,
si n'testa avissi avutu un cappiddazzu
e 'na bannera ca pinnìa d'un vràzzu.

Partì mastru Luvigi ch’era già notti
pi jìrisi appustari ‘mmìazzu a li zotti,
sicuru ca Tufanu ‘un cugliuniava
e armari in quantità già vinnignava.

N’silenziu, quatti quatti s’appustaru
sutta li canni, vicinu a un munnizzaru,
lu rispiru trattinutu, senza jatari,
comu avissiru jùtu quasi a rrubbari.

Ddoppu mezz’ura ca parìa ‘na vita,
si ‘ntisi quasi un respìru, comu sì a zita
c’a lu zìtu si ni sta tutta abbrazzata
pi lu tantu piacìri jhàta e rijhàta.

Pùa ddu respiru addivintà lamìantu,
e anchi si nun c'era tantu vìantu
prima arrivava e doppu un po' spariva
comu pignata quannu vùddi a sira.

"Minchia, Luvì, cci dissi lu so' amicu,
mi pari d'a Biddina l'allammìcu!
Ca chidda sempri la fami teni 'n'cùarpu
e quannu s'allammìca tu sì già mùartu!".

"Sicuru ca nun sunnu li pirnici
ca vìannu cca a truvari li so' amici?
Oppuri quarchi gattu paisanu
scappatu di la casa di Tufanu?

Criditi a la Biddina veramenti,
ca nuddu l'ha mai vista, sta fetenti?".
E mentri stì paroli pronunziava
cangiava già culuri e nun jàtava.

Pùa fattusi curaggiu comu 'n'arditu
scattà all'addìtta gridannu a tuttu jiàtu,
mirannu cu 'u fucili 'mmìazzu a li canni
pi dari a la Biddina 'u scantu granni.

E granni fu lu scantu d'u mischinu
ca un bagnu si facìa ni ddu matìnu
ca d'acqua a lu Paìsi nun cci 'nnera
e usava 'u Lavaturi comu bagnèra.

Trasìa e niscìa di l'acqua surfurina
lanciannu ddi guaìti di Biddina,
e cchiù scinnìa annintra parìanu cìantu,
sì forti si sintìa lu so' lamìantu.

E mentri l’Abbucatu s’immirgìva
pi un vrazzu Paulazzu lu tinìa,
pi ‘un farlu n’a funtana sciddicari
gilata ca parìa acqua polari.

"Chi minchia fa, Luvì, nun ni sparari,
parìammu du’ Biddini d’ammazzari?",
gridaru li du’ amici callalara
tutti assuppati d’acqua surfarara.

E cu ‘n’santu ca parìanu du’ cuniglia
viloci s’ammucciàru ‘nta ‘na cutriglia,
pi nun mustrari a tutti i cacciatura
trimanti i so' vriogni di paura.

Cci dissi ‘u cacciaturi all’Abbucatu:
"Di scantu iu ti vìu tuttu cacatu!
Si vùa fàriti un bagnu di valuri
nun farlu ni la vasca a ‘u lavaturi".

Cci arrispunnì arridìannu l’Abbucatu:
"Pirchì pèrdiri vùa ancora lu jàtu?
Nun vidi c’a Biddìna ti talìa
e pensa a li to’ amici e puri a tìa?

Si vi girati appena a mani manca
vidìti la so’ vucca aperta tanta,
ch’avi tri jòrna ca nunn’hashia armari
e cerca un cacciaturi pi’ manciari!".

L’amici cacciatura tutti scantati
scapparu pì viòla e pi muntati,
‘ntantu ca Paulazzu e l’Abbucatu
turnaru ad abbaiàri intra ddu càtu.