LU MULINU
        
di Rabbiuni


Na rocca accussì granni e bella tunna
girava notti e jùarnu a meraviglia;
firmarla nun putìa mancu 'na bumma,
e mancu avìa muturi o sceccu a briglia.

La forza cci vinìa di tutta dd'acqua
ca la facìa firriàri 'ntunnu 'ntunnu,
scacciannu la frummìantu di Scamacca
ca cci facìa lu pani ni lu furnu.

La genti si partìa di lu Paìsi
pi jìri a macinari a ddu mulinu,
cci iva lu viddanu e lu burgisi
curriva a ddimannari lu parrìnu

pi fari 'na gran festa a la Madonna
cu spari a nun finiri ni la notti,
e canti e prucissioni pi tri jòrna
prigannu c'arrivassi 'a bona sorti.

Finuta l'acqua ca facìa muturi
dda rota addivintà cimeliu anticu,
e curri tutta la genti d'u Nadùri
pi vìdiri dda rocca sutt'a un ficu.

E ognunu cci addumanna a Luvigiuni
s'è vera chista storia o è fantasia;
iddu arrispunni ca si va a Rabbiuni
la storia dici assà, nun è babbìa!

Chissu è lu cuntu di li catananni
cu' zuccaru e cu' meli arrizzitatu:
cu' caccia li pirnici ni ddi banni
s'assetta ni dda rocca e piglia jàtu.