LA CARTEDDA

Putissi parlari ssà cartedda antica
avissi a cuntari la storia d'a so' vita:
ora di pruvulazzu china e mezza storta
è abbannunata darrìari a la ma' porta.

"Pi tant'anni sirvivu a la pirrera
n'acchianavu e scinnivu scalunera!
Scali e scaliddi cu lu scuru fittu
'ncapu li spaddi d'un carusu afflittu,

pi quattru sordi vinnutu a un piccunìari
ca rocchi gialli ci facìa carriari.
Scinniva lestu pi ddi scali drittu
e pùa acchianava cu lamìanti 'n'pìattu.

Avìa deciànni appena ddu mischinu
cinquanta chila cci rumpìa lu schinu,
ad ogni scaluni si sintìa muriri
e già lu jimmu lu facìa suffriri.

Appena arrivava all'aria ddu carusu
tirava un granni jiatu allammicusu,
e scarricatu ddu surfaru lucenti
s'impirtusava senza diri nenti.

Iu sugnu dda cartedda ca viaggiava
e tunnillati di surfaru carriava:
ora sugnu a riposu e pìansu tantu
a ddu carusu ca piniava affrantu".

                                                       Federico