LE POESIE DI NICOLO' FALCI

 

                     LA TUARTULA

Quannu lu misi d’ottuvri arrivava,
Cu la tuartula jucari s’usava,
Tri o quattru carusi si uncìanu
E ‘nterra c’un sgruapp’un cerchiu facìanu.

La so strummula ognunu avìa
E si la sarbava cu gilusìa.
Ci n’eranu tunni comu pumiddra
Ci n’eranu antri comu piriddra.

S’avìa sapiri farili firrìari
E ‘manu farisilli acchianari,
C’adaccussì li fini jucatura
Facìanu vidiri la so bravura.

Ddru strummentu era fattu di lignu
Lu chiù duru era favu firrignu,
Ma p’arrivar’ a travagliu finutu
C’avìatu a chiantar’un chiuavu pizzutu.

Si lu travagliu buanu arrinisciva
La tuartula ‘mani nun si sintiva
Pinniddra la chiamavatu allura
E si la fidiva firrìari n’ura.

Ma si lu chiuavu nun era ammulatu
P’un turduni avìatu travagliatu
Ca comu un laparduni guzzìava
E la peddri d’i mani ti strazzava.

Doppu ca la lazzata ‘ncuddruliava
Lu jucaturi la strummula trava
E acchiappava la tuartula sutta
Ca pi so sfurtuna finiva rutta.

Lu sfurtunatu ‘un putìa fari antru
Ca jirisinni cu vrigogn’e chiantu
Avìa pirdutu e piarsu la so amata
Arristannu cu la sula lazzata.