Nun mi mannati a la pirrera  


<<E vannu a la mattina . ... li viditi ?
pParinu di la morti accumpagnati!
vistuti scuri, ca li cunfunniti
mmenzu lu scuru di li vaddunati. ...

Scinninu a la pirrera ognunu ’mmani
porta la so lumera pi la via,
ca no pi iddi, pl l’ervi di lu chianu
preganu a S. Giuseppi e a Maria.>>

Mamma nun mi mannati a la pirrera
ca notti e gghiuarnu mi pigliu tirrura,
sugnu mmiazzu l’ebrei e li vuccera,
muartu di siti e mmiazzu a la calura.

Lu campumastru cu li catastera,
sciarri a bbastemmii cu li pirriatura.
Accussì voli la mala carrera:
calari vivu nni la sepultura.

Cu nun canusci a Don Calò, a Don Peppi,
sicarru mmucca e la birritta torta?
Cci nni su tanti comu a ssi signuri
patruna di turreni e di surfari,

caminanu superbi a taccu e punta
comu si fussiro patruna di lu munnu.
Ma nun su nenti, sunnu tutti vili,
genti di fangu, genti di galera.

Su sancisuchi appizzati a lu cori,
a lu jatu, a l’arma di li figli di mamma.
Chi c’interessa si la genti mori?

Cci nni su tanti pronti a rrizzicari
tuttu, la vita, pi lu piazzu di lu pani.
Chi c’interessa si li surfarara
travaglianu e ci lassanu la vita?

Iddi cci tiannu dda li susprastanti
genti assirbuta, mpami e traditura,
ca si vinni l’anuri comu a Giuda.

Pi li patruna malantrini e supirchiusi
la vita di li sùrfarara un cunta nenti.
E ddoppu ca succedi ‘na disgrazia
li cosi arrestanu propria comu su.

Sti funerala lussusi ca fannu,
cu juri e funzioni
li sparagnassiru sti ranni signura!

Quannu unu è muartu c’è picca di fari.
S’avia a circari di un farlu muriri,
si ci avia a ddari ‘na paga cchiù mmeglia,
la sicurizza mentri iddu travaglia.

E quannu è muartu aviti cuscenza:
pi chiddi vivi ca su senza pani.

Pirchì ammazzati sti figli di mamma
ca nun c’è grana ca basta a pagari
‘na vita d’omu, d’un patri di figli?

Chi cci resta a li figli, a li mugliari,
a li mammi, di chiddi ca muriaru?
Na lampicedda cci resta addumata
a lu ritrattu di cu nun c’è cchiù,
na lampicedda . . . e pua, chiantu e . . . miseria.