LA PIRRERA

"Brutta bestia", la miniera di zolfo o di carbone! Ma, per un pezzo di pane, 
il minatore sfida ogni pericolo e scende nelle viscere della terra per picconare 
il prezioso minerale.


L’unfìarnu cunfruntatu a ‘na pirrera
é comu un salottu cu tavulu e bicchera,
unni si ridi e parla senza pinsari
e un diavulu ti servi vinu e manciari.

Trasìannu ni dda gabbia stritta e fitusa
ti sìanti prigiunieru appena è chiusa,
e abbrazzatu a li cumpagni, pi bisùagnu,
cumincia la scinnuta senza ritùarnu.

Scinni cu lu scuru tantu finnutu
tinìannu lu tò jàtu trattinutu;
sulu li cordi si sìantinu cantari,
ma è un cantu amaru, ca ti fa trimari.

Li surfarara stannu muti e pinsusi
cu li pinsèra a i figli e l’ùacchi chiusi,
ca stannu li sò patri ad aspittari
pi un pìazzu di pani a guadagnari.

Un tùaccu di campana sona disiata,
signu c'a lu funnu è ormai arrivata;
‘nfunnu a la terra prùavi un gran tirruri
unni ti sìanti un vermi, senza valuri.

La citalena è ‘u suli di la chiazza
mentri travagli duru, ‘mmani ‘na mazza;
ti manca puri l’aria a risperari
nenti cchiù forza ‘ncùarpu, mancu a jatari.

Lu sùrfaru cumpari luccicanti
ca pari un bìaddu pani di brillanti,
e ca pani veru duna a ‘u surfararu:
vuscatu cu’ sudura, è un pani amaru.

Tuttu sudatu e tuttu nìuru ‘n faccia
cummatti cu’ picuna e cu li vrazza;
di rocchi gialli n’ìnchi ‘na cartèdda
ca lu poviru carusu acchiana a spadda.

Un lampu giallu rumpi tuttu lu scuru
un trùanu priputenti sbatti ‘nta ‘u muru,
risbatti contru lu tettu e tuttu affara,
chini d'affannu sunnu 'i surfarara.

Cùrrinu comu li foddi a tutti banni
chiamànnu di la svintura li cumpagni.
Cercanu all’aria aperta lestu scappari
e du’ bìaddi ali disìanu pi vulari.

Fori c’è la muglièri cu la viletta
ca lu maritu spiranzusa aspetta:
ma chiànci lu sò distinu ormai arrivatu
e abbrazza lu so' figliu accuttufatu.

Lu surfararu sapi ca è abbintura
scìnniri inta la terra, a tutti l’ura:
ma si un pìazzu di pani voli manciari
di la natura li forzi havi a sfidari!