LU BABBALUCI


Avìa partutu di lu Palummàru
forti attaccatu a ddi tri spichi a mazzu
e sfruttannu la forza di dd'armaru
avìa viaggiatu comu fussi un razzu.

Sicuru di truvari la so’ amata
pinsà di visitari un gran paìsi,
cridìannu di ristari fori cuntrata
armenu tri simani oppuri un misi.

Sintìa ca ddu sciccuzzu arrinculava
ni dd'acchianati di lu Lavaturi;
ma armenu chista vota iddu viaggiava
senza biglìattu e comu un gran signuri.

Abituatu a taliari sempri 'nterra
vidìa ’nu panurama senza pari;
summacchi e gran finùacchi ni la serra
e ni li chiani tanti vigni e armari.

Ma un gran tafanu tiddicà lu sceccu
quannu fùaru vicinu a la gran Cruci,
e pi un cùarpu di cuda a ddu gran beccu
ittava 'nterra spichi e babbaluci.

Tirava un forti vìantu di punenti,
ni dda iurnata ca nun c'è cchiù pazza;
ma camìna ca ti camìna lentamenti,
avìa arrivatu 'nfunnu a dda gran chiazza.

Certu ca caminari è gran fatica
attaccati a la terra cu la vava,
ca quannu chiovi e terra è comu crita
è mìagliu arripusari intra 'na cava.

Sempri girava 'ntunnu pi la chiazza
a la ricerca di 'n’erbuzza adatta;
ma spessu ashàva ddà sulu sputazza
rischiannu di finiri sutta 'na scarpa.

Un jùarnu ch'era a Diu cunsacratu
cci fu 'na confusioni accussì granni
ca si ni stetti sempri arrintanatu
jurannu di turnari a li so' banni.

E vista 'na gran mula pronta e bedda
ca iva a scarricari a la campagna,
cu forza s'attaccà a la so' vardedda
facìannusi purtari a la Muntagna.