LU SANGU SICILIANU
 


Ni dd'Isula filici, tutta jurùta,
cu nnòmu di Sicilia canusciuta,
jucàvanu filici diu e li santi
cu tutta la sò reggia e l'abitanti.

Ca tànnu santi e dìu eranu genti,
nunn'eranu li spirdi di sti tìampi
ca dici ca cci sunnu e nun li vidi:
chiddi eranu 'ncarni, bìaddi e vivi.

Pùa fici un certu Ulissi gran ruttèra,
sbattutu di lu mari a la scuglièra,
e vìnniru li grìaci a cumannari
currìannu di lu sò a lu nùastru mari.

A chisti si juncìaru tanti africani
c'armenu ni purtaru tanti banani,
e forsi comu attiratu di lu meli
lu populu rumanu armatu veni.

Ca fussi ccà finùta la facenna!
Nn'arrivanu a trusciàti d'ogni banna.
Pariva spupulata ormai l'Arabia,
e turchi e saracini chini di rràbbia,

vinìannu in terra nostra a cumannari
lu sangu s'ammiscava comu lu mari:
si russu sicilianu era a li tìampi
ormai parìa a mità chinu d'orienti.

Pùa vinniru i normanni cu Ruggeru
e pùa ddu Federicu gran guerrieru,
ca fici ni l'Italia granni storia
e sempri avrà cchiossà onuri e gloria.

Ancora amma'ffinìri di cuntari:
la Spagna traslucà ni' nùastri mari,
e cci rristà attaccata a sancisùca
c'ancora ni fa mali ddà birfùca.

Pi nnènti di li Vespri scannaliati
currìaru li francisi comu allupati:
cci vònsi Garibaldi cu li Milli
p’assicutari fori tanti ‘mbicilli!
 
Parìa fussi finuta forsi pi sempri!
La guerra ni purtà tedeschi e yenki.
Si sangu sicilianu avìamu tànnu,
n’arrèsta ‘nu miscugliu e tantu affannu.

Ora ìu dicu a tìa, Etna fitenti,
chi minchia sputi lava e rocchi ardenti!
Si vìdi ca quarcunu voli sbarcari
pirchì nun lanci lava e abbrùji i navi?

Lu sa c’a tìa ‘un ci pòti mancu la bùmma
ca fussi amiricana, russa e tunna!
Dicìanu ch’avìatu statu un dìu putenti
e granni cacarèdda avìanu ‘i genti: 

ma ormai tu sì arridduttu a cufilaru
la genti a nu castìaddu pensa a lu sparu.
E 'u sangu sicilianu russu di lava
ha pìarsu 'u so culuri e pari vàva!