La Madonna di li grazii

               di Muntidoru

'Na bedda figuredda era attaccata
intra 'na nicchia di culuri biancu;
sutta 'na muntagnedda era 'ncastrata
pi ripararla d'ogni trùanu e lampu.

La facci avìa bidduzza e surridenti
dui ùacchi ca pirciavanu lu cori;
e 'ntesta avìa 'n'alùni sì splindenti
ca tuttu 'lluminava dintra e fori.

La genti ca passava pi dda via
pi jìri a Racarmutu o a la Favara,
la cruci cu la destra si facìa
e 'ncori 'n'orazioni murmuriàva.

Ma siddu avìa cchiù tìampu si firmava
pi jìri a cuntrullari di vicinu;
ddi deci scalunedda pùa acchianava
e sempri cci addumava lu luminu.

Quasi ti ringraziava dda Signura
muvìannu li so' occhiuzzi culurati:
dicìannu ca si affanni avìatu ognura
li grazii avìanu stati già accurdati.

Scinniva li scaluna lìantu, lìantu,
fussi viddanu o fussi pirriaturi,
iurannu ca dumani suli o vìantu
un mazzu avìa a purtari beddi ciùri.