La storia
        di 

Muntidoru

At tuba, terribili sonitu,
  ta-ra-tàn-ta-ra dixit.

(Allora la tromba, con suono agghiacciante,
       emise un taratàntara!)

 

I N D I C E
  

Presentazione
Comu nascì la Sicilia
Licentia populandi
Li seculu passati
Separatismu e mafia
La morti di Tanu
La fini di Lucia
Luttu ranni
Li cunti
Li tradizioni
Com'era e com'è
Conclusioni

continua fine ai nostri giorni.......


Presentazione


E’ di per sé difficile scrivere la storia di un paese come il nostro Montedoro, "vecchio" di appena tre secoli, per le scarse notizie tramandateci. Ed è solo grazie alla pregevole iniziativa di zi’ Giuvanni Petix, che del Paese rimane l’unica mente storica, se possiamo rivivere storie e fatti di un certo interesse. Notizie attinte in massima parte dai registri parrocchiali che, ancora una volta, sono in grado di parlare e raccontare, oltre a nascite e morti, genealogie e fatti di un certo interesse.

Quando dicevo che è difficile scrivere la storia del nostro paese intendevo "scriverla in lingua italiana": risulta, di conseguenza, oltremodo complicato scriverla in dialetto montedorese ed in versi che mantengano una certa rima ed un certo suono, per chi è in grado di leggerlo correttamente. Ammesso che la grafia possa rendere il relativo suono! Non essendo un esperto di grafia dialettale, mi sono arrangiato alla meglio, sperando che il lettore "comune" sia in grado d’interpretare facilmente ciò che intendo esprimere: almeno nel senso sonoro.

Anche se in versi, intendo riferire i fatti storici così come sono tramandati o conosciuti, soprattutto quelli più recenti; con qualche licenza e digressione verso il faceto per quanto riguarda fatti riferiti a certi personaggi (es. Turiddu) o racconti fantasiosi, tramandati per stupire o spaventare, come la biddìna!

Nata per scherzo da un "botta e risposta" via internet con Nicolò Falci, chissà che non possa riscuotere un certo interesse per chi è ancora amante del dialetto siciliano-nostrano di cui, purtroppo, vado lamentando non solo l’impoverimento e l’imbarbarimento con l’inglese, come per la lingua italiana, ma addirittura la sua scomparsa. Se ciò è logico ed inevitabile che succeda oltre oceano, a causa dei tanti emigrati, lo è molto meno che avvenga in casa nostra!

Sarebbero auspicabili, secondo me, iniziative del genere per non fare dimenticare ai nostri giovani, certe parole e certi suoni destinati a scomparire per sempre.

 


Comu nascì la Sicilia

Quannu 'a Sicilia cu nu bottu ranni
di l'acqui si susì vinìannu a galla,
pi seculi abballà, miliùna d'anni,
c'a vìdirla parìa iucassi a palla.

E l'Etna, c’allegra la taliava,
p'asciucàri sta terra arrifriddata
di la so’ panza ittà iùmi di lava
finu ca nun ni fu tutta calliata.

Lanciànnu anti fiammi e russi rocchi
mustrava la so’ forza ad ogni banna,
comu un liùni ca ruggìannu forti
a tutti fa sapìri cu cumanna.

E doppu ca passaru un saccu d’anni,
stancu di vumitari fùacu e faìddi,
cuiètu s’arripusà di tanti affanni,
fumànnusi trinciatu e sicarrìaddi. 

Quannu lu suli piglià lu supravvìantu
e l’aria addivintà sempri cchiù calla,
nascìaru bìaddi iùri e aranci a cìantu,
fu tutta culurata, russa e gialla.

Armari ‘n’arrivaru d’ogni taglia,
eranu nichi ma puri grùassi e anti;
tremenda la biddìna ca cu ‘ncaglia
fatta la cruci é mùartu già all’istanti.

Fùaru li maghi li primi a populari
dda terra ca parìa un gran iardinu,
cu ‘n’ùacchiu sulu ca parìanu armari
tanti giganti ca vivìanu vinu. 

E ‘ntùarnu a lu vulcanu ca fumava
niscìaru li sireni pi cantari,
e diri a tutta 'a genti ca passava
di scìnniri, e dda terra iri a talìari.

Ncantati di dda musica divina
currìari d’ogni parti di lu munnu,
e anchi si scantati d’a biddìna
si misiru a firriàrla tutta ‘ntùnnu.

Passaru l’anni, ci fùaru calli e geli,
si fìciru città, criscì la genti,
e comu si dda terra avìssi ‘u meli
s’anchì di marinari e re putenti.

Grìaci e cartaginisi fùaru li primi,
pùa li romani ìaru a tutti banni,
arabi e turchi, e tanti saracini,
calàru li tedeschi e li normanni.

E nantri, mischinazzi, a suppurtari,
comu l’ebrei a diri sempri sì,
mancu ‘na spranza putìa cunùrtari:
chi tintu distinu èssiri accussì. 

Licentia populandi

Avìanu succiduti tanti eventi,
ni lu milli la fini un ci avìa statu;
guerri, rivolti e tanti pistilenzi,
la facci di lu munnu avìa canciatu.

Federicu Varbarussa misu d’impegnu
avìa misu Milanu suttancapu,
ma ora un so’ niputi ranni ingegnu
luttava cu lu Papa e lu papatu,

pi rènniri l’Italia tutta unita
e iuncìri ‘a Sicilia a la Girmania;
e certu ca ssa storia era cchiù ardita,
lu Papa di putìri avìa la smània.

Era lu milli ducìantu e trentatrì
quannu lu Federicu re calatu
Centorbi di Sicilia distrudì
p'avìri a 'u so’ vuliri scansiàtu.

Turnannu a Palermu chinu d'onuri
pinsà lu Gaddu d'Oru arrigalari
a Ursinu di Girgenti monsignuri
pi farla di la genti populari.

E ci ni vònsi primu ca dda terra
a lu centro d'a Sicilia situata,
ca a vìdirla parìa tutta 'na serra,
vidìssi di la genti 'na pidata.

Era 'na terra di balati, chidda,
china d'armari di qualsiasi razza,
unni lu suli uzziàva comu faìdda:
cci avìssi iùtu sulu genti pazza.

Di sempri sfurtunatu ‘u nùastru sùalu,
sempri stranieri a cumannari ccà!
Tannu rignava un vici ch’era spagnùalu
Firdinànnu, lu gran duca d’Alcalà.

Pi so’ gintili grazia, stu minchiùni,
pirmisi a mastru Decu d’Aragona,
c’a tituli n’anchìa un gran cuffùni,
di populari dda cuntrata bona;

e anchìannusi la vucca e li mutanni,
fici sapìri a tutti li monarchi
ca cu la so’ "licentia populandi"
putìa arrivari ‘a genti d’ogni parti.

Fu versu lu secìantu finarmenti,
pari ca fussi l’annu trentacincu,
ca un gruppu di viddàni ‘ntelligenti
si misi a costruiri un gran recintu. 

E vistu ca lu pùastu era curtisi
cunsaru tanti casi cu ‘i so’ vrazza,
c’a picca a picca addivintà paìsi
chiamànnulu di nnòmu Balatazza.

Pirchì di gran balati era furmata
dda terra ca parìa un gran chiarchiàru,
e sempri luccicava tutta l’annata
ca fùssiru di ìssu o carcinaru.

Tanti cuniglia e tanti lìabbri russi
santavanu di iùarnu ni’ viòla,
e un saccu di pirnici grassi e grùassi
vulavanu pi timpi e pi pizzòla.

E tutti li so’ campi e li trazzeri
di iùri culurati avìanu un mantu,
cu tanti lapi ca facìanu ‘u meli
e d’anciddùzzi si sintìa lu cantu.

Di tanta miraviglia iùta già pazza
la genti accumincià a circari l’oru,
e vistu ca nun piaciva Balatazza
in fretta lu cangià in Muntidoru. 

Si sparsi tanta vuci a ‘i quattru canti
currìaru d’i paìsa tutti li genti,
cridìannu ca chidd’oru fussi cuntanti
inveci nun ci ‘nnera propriu nenti.

Facìannu timpi timpi li pirtùsa
ashiàru ccà e ddà sùrfaru tantu,
ma l’aria addivintà tantu fitusa
ca lestu li chiuìaru vistu lu tanfu.

La genti già arrivava d’ogni banni
di Racarmutu e puri di Girgenti,
di la Favara e di San Conu granni
mannàru li carusi e li iùmenti.

Li casi costruìaru ‘ntùarnu a la chiazza,
tri chiesi cu lu santu prutitturi,
e usannu la campana di ‘na vacca
sunaru ciccannìni e li vintùri.

E fìciru li casi 'ntùarnu a lu bagliu
comu s'usava ni lu setticìantu,
e li dammusa ca parìa un sirragliu
p'arrifriscari quannu un c'era vìantu.

E ìaru pi l'argilla a lu Stazzuni
pi fari bummulìdda e li canali,
mentri a lu Lavaturi e pùa a lu iùmi
ashiàru i cannizzòla e tanti travi.

Ni cunta Vitu Amicu lu scritturi
ca nill'annu cinquanta d'u seicìantu
ducìantottanta vivìanu criaturi
e sittantotto li casi a chiddu tìampu;

e ca passati circa cìantu anni,
a circa mità d'u setticìantu,
crisciùti ni dda terra eranu l'armi
quarcunu ni cuntà milli e seicìantu.

Vicinu di la Cuba c'era 'a surgenti
ca dava a tutt'a genti gran cunùartu,
ma pùa divinni picca e 'nsufficiènti
e allura arricurrìaru a Canalùattu.

E cosa ca mi piaci arricurdari
vicinu a 'u Mulinìaddu e a 'u Catalani
tant'acqua du' mulina fa girari,
pi fari d'u frummìantu un bìaddu pani.

Pùa s’assittaru pi fari ‘a votazioni
pi scegliri lu primu cumannanti;
ca pari ‘na minchiata l’elezioni
ma certu ca è ‘na cosa sì ‘mpurtanti.

Li mastri in abbunnanza arrisurtaru
chini di scienza e a lu sapìri avvezzi:
cci fu mastru Missana lu firraru
facìa purtuna e riparava attrezzi,

li porti li facìa mastru Marranca,
li casi costruiva Gnaziu Trumellu,
du’ amici muti usavanu ‘na panca
pi fari li vistita, ‘nchìmi e occhiellu.

Nun c’era l’autista ancora tànnu
nun c’era lu tri-rò e mancu l'oriùni,
e Fanci ca pruvava già da ‘n’annu
mi pari ca guidassi un gran furguni.

Onuri e glora và a lu zì Giuvanni
ca sappi ricurdari tanti eventi:
unn'avissi statu 'nu studiusu ranni
di lu paìsi un si sapìssi nenti.

Curiusu di la storia d’u paìsi
cuglìva li nutizi e ‘i dicirìi,
sintiva li viddàni e li burgisi
scriviva li ricordi e poesìi.

***********

Lu centru d'u paìsi era la chiazza
'mpunenti pì un paìsi accussì nicu,
a un latu c'è la chiesa ca l'abbrazza
e du' chiazzetti di sapuri anticu.

C'era la chiazza "vecchia" a la trasuta
cu la putìa di l'ùagliu e di lu vinu,
pi lu mircatu pari fussi tinuta
la genti ìva accattari sira e matìnu.

Don Decu Terranova 'a chiesa fici
e 'ncapu sistimà 'na gran campana;
vicinu costruì tanti edifici,
cu magazzina pi frummìantu e lana.

Lu nannu di Don Decu in dromedariu
a Lèpantu, currì, pi guerreggiari,
e sulu la Madonna d’u Rusariu
sarbà li cumannanti e li grigari.

La chiesa didicà a la Maddalena
pi ricurdari a tutti la so’ gloria,
ma pùa quarcunu fu di tanta lena
c'a lu Rusariu detti ssà memoria. 

L’àrbuli di la chiazza eranu un vantu
pi rennìrla cchiù allegra e cunfurtanti,
e ‘n’arbulazzu tantu grùassu e antu
avìa li vrazzi ca parìa un giganti.

Famusa addivintà pi tanti anni
pi l’ùmmira ‘nfinita ca facìa;
sustavanu i mircanti di li panni
e sempri genti sutta i rami avìa.

Anchi lu cantastorii c'arrivava
di li muntagni oppuri di lu mari,
'ncapu 'na seggia si mintìa e cuntava
e li carusi attenti ad ascuntari.

Ma un calabrisi ca ‘nnavìa fastidiu
dicisi ch’era mìagliu arrizzulari,
e tantu parsi ladiu dd'omicidiu
ca ficiru ‘na canzuna populari.

La vita sciddicava tutta cuntenta
quannu di lu secìantu era a lu gruppu;
d’un tirrimotu ‘na gran scossa a trenta,
facìa trimari lu paìsi tuttu.

La genti si piglià un gran tirruri
li casi so’ trimaru iùsu e sùsu,
danni nun fici di sì gran valùri;
'ncapu a Pupìddu si rapì un pirtusu,

ca di cuniglia e vùrpi fici la pacchia
finu a li nùastri tìampi tana finnuta,
e di briganti e latri iùti a la macchia
fu lu rifugiu e casa assà timuta. 

 


Li seculi passati

 ************************

 

  

Lu separatismu

Mangiànnusi la pasta cu fasòli
cantava la signura Catarina:
"Cu ha li scarpi rutti li risòli,
li Turchi su’ sbarcati a la marina".

Stavòta avìanu statu amiricani
a scìnniri in Sicilia comu amici,
p’assicutari tutti ddi gran cani
ca n’avìanu spinnatu comu pirnici.

E stanchi i Siciliani di dda fèra
vulìanu addivintari amiricani,
iuncìannu ‘na stidduzza a dda bannera
e lassari la Sicilia a ‘i siciliani.

Si America di stìddi era già ricca,
crediti ca putissiru accittari?
Allura i siciliani pi ripicca
pinsaru ch’era mìagliu siparari

la terra di Sicilia di l’Italia
pi fari ‘na nazioni tra l’amici.
Ci fùaru tanti capi comu balia
e Finucchiaru Aprili ‘a levatrici.

E quannu dicu "amici", pi capìri,
parlammu d’onorata società,
ca pi pigliari subitu ‘u putìri
livaru lu cumannu a ‘i Podestà.

Poletti, capitanu amiricanu,
li sìnnaci facìa, cca e ddà;
a Villalba, Vizzini gran decànu,
Caluzzu Vurpi a nantri ni tuccà.

Quannu capìaru c’a siparazioni
a tanti parìa ‘na gran minchiàta,
ch’era mìagliu ristari cu‘ a nazioni
senza fari ‘na guerra ‘ndiavulata,

si fìciru ‘a regioni tutta speciali
pi mìagliu cumannari la Sicilia,
cu tutti li mafiusi e li cumpari
passaru a la DC: bedda famiglia!

Pi cinquant'anni rignà ni la Sicilia,
passatu pùa lu strittu ìaru a lu nord
pi guvirnari 'nsìami, mirabilia,
comu si fussi un regnu di milord.

A nantri n'interessa 'a nostra terra
ca mafia ni figlià cu li cufìna,
partìannu di la fini di la guerra
e pìansu pi finiri a stamatina.

Caluzzu Vurpi ca fu lu deputatu
elettu cu tri sacchi e cincu spòrti,
fu di la mafia vera cunsacratu
a tèniri li fila a li picciòtti?

E’ ‘na dumanna un po’ difficilòtta
diri si ‘u nùastru amicu era mafiusu;
nun servi la pistola ni la sporta
o ‘na lupara bella e pronta all’usu.

Si cunta c’a li voti a la Turrètta
li capi s’incuntravanu a lu scuru:
nun certu pi sunari ‘na trummètta
o pi manciari sardi e pani duru! 

E pùa, amicu miu, tutti ssi voti
calavanu d’u cìalu arrigalati?
O forsi ca ‘u Signuri a i so’ divoti
rigala li schedini già signati?

Va beni ca 'u mulìnu a Mussumeli
miraculi facìa cu dda gran pasta,
e pari ca a Villalba fussi un meli
ca quannu ti lu manci mai t'abbàsta;

ma ddà era di casa Don Caluzzu,
e sempri lu vidìanu accumpagnatu
a genti ca nun vinnìa certu mirluzzu,
né pani di lu furnu ora sfurnatu.

Cu dissi ca lu Nùastru era mafiusu
s'ashià 'mmediatamenti dinunziatu:
ma nuddu si truvà 'ncarciri 'nchiusu
oppuri pi ssa storia cunnannatu.

Si dici ca si tutti hannu 'na curpa
allura senza curpa sunnu li genti;
si dunqui la Sicilia è mafia tutta
mafiusi nun cci nn'è, mancu pi 'nnènti! 

Ngàgliari lu scagnùazzu mentri spara
nun basta pi distrùdiri i mafiusi,
s'hannu a firmari tutti li pupàra
ca dùnanu 'i cumanni a li carusi

e tirànnu li fili comu 'nta un parcu
manovranu li pupi a piacimìantu;
a chissi s'hav'addari scaccu mattu
ca spessu su' assittati in Parlamìantu!

 

La morti di Tanu
    
(5 luglio 1952)

Lu iùarnu avìa quasi passatu
e callu avìa fattu dda iurnata;
a lu balcuni miu stavu sdraiatu
di ciccannìnisintìa già la sunata.

Tanta genti passiàva pi la via
comu si mazziùrnu avìa a sunari,
ma tanti stìddi ni la testa avìa
e la cucca s’addivirtìa a cantari.

Sulu l’ancìaddi di tuttu lu paìsi
durmìanu ni lu pinu di Manazza,
e quattru luci ca parìanu ‘mpìsi
addumavanu ‘a via versu la chiazza.

Quarcunu ca a la casa riturnava
l’amicu salutava a vuci anta,
dicìa ca a lu matìnu l’aspittava
‘na jurnatazza di fatica tanta.

E strana parsi a tutti ‘a cumpagnia
d’u marasciallu cu tri boss locali,
vinìanu d’u zì Carminu a putìa
unni lu vinu si vivìa a bucàli.

Puri Filìdda cu vistita strani
ormai a la so’ casa sinni iva,
chiamava a vuci anta lu so’ cani
ca quasi la tragedia già sintìva,

ed abbaiànnu comu fussi un gattu
tirava la cuddàna e li so’ vrazza;
quasi parlassi e ca capìssi ‘u fattu
talìava e lu tirava versu la chiazza.

E mentri ca sunava ciccannìni
e ‘a genti cu la testa li cuntava,
‘na raffica di mitra senza fini
pi l’aria e lu paìsi arrisunava.

A chista, tanti botti arrispunnìaru,
parìanu di ‘na bumma quannu spara,
e pùa ca fùaru tanti, un si cuntaru,
li cùarpi di pistola e di lupara.

Parìa un finiri mai dda litanìa
ca unnera a quarchi santu didicata,
ma cùarpi ca sparati pi la vìa
mannàvanu ‘ncìalu l'arma circata.

"Lu cani avìa ragiuni, dissi Turìddu,
sintìa ca la tragedia era vicina",
e lu cani di cursa e ‘nsìami iddu
pi la chiazza currìaru comu biddìna.

Tutta la genti ca pigliava ‘u friscu
a la chiazza currì tutta scantata,
curiusa di sapìri a quali cristu
avìanu fattu la festa dda nuttata.

Finuta dda maschiata senza li santi,
currì lu marasciallu, currì ‘u dutturi,
currìaru li curiusi un sacciu quanti,
cci fu ‘na prucissioni a tutti l’uri.

Si cùarpi n’avìa cìantu ddu mischinu,
lu jàtu un ci mancava pi parlari:
"Siddu mi sarba ‘a vita lu distinu
cu li mà mani m’haiu a vinnicari".

E ammàtula 'u prigaru di cuntari,
di diri cu l'avìa pirciatu tuttu;
doppu mizzùra un si putì sarbari
pi sempri abbannunà stu munnu bruttu.

Mi dumannati cu fu lu sparaturi,
cu fu ca l’aspittava pi la via!
Ma certu ca sapiti cu è l’atturi:
lu sannu tutti e lu dumanni a mmìa?

Li vacchi pi la chiazza fannu "vò vò"
la pìacura ammèci fa "pè pè":
tu minti lu "pè pè" doppu "vò vò"
oppuri a lu "vò vò" iùngi "pè pè"!

Tutti lu sannu e nuddu sapi nenti
chista è 'na storia vecchia di cent'anni:
cu dici 'na parola e un si ni penti
nun po' campari assà, senza l'affanni.

Si passi 'ntabbarratu pi la via
o cu lu suli ca spacca li timpuna,
si sìanti o vidi unu ca pustìa
èratu a l'ùartu a cogliri limuna.

Sulu lu marasciallu e l’antri capi
nun sannu cu sparà a lu zì Tanu,
pirchì chiddi su’ sempri ‘ndaffarati
e un sintìanu li vuci, mancu luntanu!

Dda sira eranu in vista li mafiusi,
passiavanu ‘na chiazza cu l’amici,
o ni la casa d'u partitu ‘nchiùsi
parìanu ‘na nidiata di pirnici,

sicuri ca stannu all’affacciata
nuddu putìa ‘ncurpari ‘n’omu onestu,
mancu lu marasciallu o ‘na ciusciàta
ca ‘nsìami passiàva c’un pritestu.

La curpa d’a so’ morti fùaru tri spichi
ca Tanu avìa pinsatu comu lu stemma
di lu partitu d’amici nùavi e antichi,
pi farini di sgarru u’ stratagemma.

Si sapi ca l’amici spessu vannu
a li ‘nnemici a fari li cumpagni;
pìrdìannu li tri spichi testa e gàmmu,
la mafia si piglià vinnìtta ranni.

Abbannunatu di l'amici tutti
'na lastra pripararu tutta di marmu:
la mafia nun pirduna cu li futti,
lu chiùmmu lu rigala cu lu parmu.

E chiummu nn'avìa tantu di ittari
sputatu di lu mitra e la scupetta;
vincìannu l'elezioni, comu pupari
la mafia sippillì mùartu e suspetta.

 

La fini di Lucia
               (1955) ?

Povira armuzza, piccirìdda bedda,
chi fini ladia tu duvisti fari!
M'arrìzzanu li carni e li vudèdda
pinsannu ca finisti a pinnuliari,

doppu ca la fiducia vinni tradita
putì la tò 'nnuccenza viulintari,
tagliannu a tridici anni la tò vita
pi un desideriu oscenu suddisfari.

Circaru casi casi cu l'affannu,
gridaru lu tò nnòmu a dìanti stritti;
ristaru cu lu nasu cchiù d'un parmu,
di tìa mancu li rràsti nuddu vitti.

Quannu t'ashiàru ni dda rrobba vecchia
fu straziu pi parìanti, nichi e ranni,
pietà pi tìa unn'appi, mancu tecchia,
cu pòtti disprizzari li tò anni.

Cu fu ddu disgraziatu nun si sappi,
armenu nun lu sappi cu cumanna;
pirchì di nnomi tanti fùaru fatti
ma nuddu ni scuntà giusta cunnànna.

 

           Luttu granni
              (
1991)

Chiancìti amici mia, chiancìammu forti,
du' poviri 'nnuccènti oj sù mùarti:
cunsammu li purtuna e puri li porti,
lu luttu pi l'amici vùagliu ca pùarti.

Ammàtula scansati e v'ammucciati,
chiangìti paìsani e canuscenti;
e puri vùantri ca di ccà passati
e fati finta ca un v'interessa nenti.

Du' poviri carusi oj sù mùarti,
du' poviri carusi sunnu 'ngalera;
nuddu capisci si cci fùaru tùarti,
anchi si ranni, lu mutivu un c'era.

Sapìri lu pirchì forsi è cunùartu
pi li parìanti so’ e pi tutti l'antri,
pi sti carusi 'un c'è mancu cunfùartu
pirchì la fini fu tantu abbirranti.

Comu si pò muriri quasi carusi
quannu la vita arridi a tutti l'uri,
tannu iucari vùa senza li scusi
di la matina finu quasi a vinturi!

La morti arriva sà, di marti o luni,
ti scùantri e dici: ciao, pi mìa è finuta!
Arriva un lampu e mancu tinnaddùni,
tant'è viloci ca arrivata è iùta.

Ma siddu è lenta e pùa è puri atroci
ca strazia li tò carni e la tò menti,
allura è duru assà dàrisi paci
si fùaru amici tùa o canuscenti.

Fidari ni l'amici è bellu assai
sapìri ca cci sunnu pò aiutari;
si a pùastu di l'aiùtu dùnanu guai
avìri menu amici è salutari.

Poviri patri e matri ca chiangiti
nun siti suli ma ci siammu tutti,
nun sunnu suli ddì du' bìaddi ziti,
li nùastri cori sunnu chini di lutti.

Vulissi diri a tutti ‘i so’ parìanti
di fàrisi curaggiu e di spirari;
è ‘nnùtili spaccàrisi li dìanti
la vita nun po’ cchiù arriturnari.

Si già li figli fùaru disgraziati
e pàganu li peni di stù munnu,
lassàti patri e matri accumunati
a lu duluri, e nun scavati affùnnu.

Ca li disgrazii vìannu senza jatari,
ognunu havi di peni chini li sporti,
lu dispiacìri po’ ‘n’omu ammazzari,
lu cori spacca a cu pari cchiù forti.

Certu ca li cunsigli è bellu dari
quannu si stràniu a fatti dulurusi:
ni chistu munnu sìammu, amici cari,
chista è la vita e nun circammu scusi.

Perciò, amici mia, fativi forti,
làssati ogni rancuri di vinnìtta,
nun servi pattiàri cu la morti,
ca già lu munnu è chinu di tristizza.

Purtàmmu a stì carusi tanti iùri,
tinìammu lu ricùardu ni lu cori;
ma pùa vidìammu d'essiri sicuri
ca storii accussì ladii restanu fori.



      
Li cunti


La nascita di la Biddina


Cuntava e ricuntava lu ma' nannu
ca un jùarnu ca 'un si sapi quali l'annu,
ddu pìccilu paisi surfararu
s'asshià cu 'nu pinsìaru ranni e raru.

E tutti ni parlaru ni lu munnu
pi ccomu la nutizia firrià 'ntunnu:
'n'eventu ca spiegari nun si potti
mancu scenziati e mancu tutti 'i dotti.

Nun dicu di lu sceccu di Sciaveriu
ca a tutti già parìa un gran misteriu,
ma parlu di 'n'armaru tantu stranu
ca tutti già pinsavanu a l'arcanu.

E tuttu accumincià ch’era già maggiu
‘nu misi d’allegria pi lu Villaggiu:
‘na fimmina facìa la spicalora
e ìa firrìannu sempri pi’ pizzola.

Si sapi comu vannu certi ‘mbrùagli:
‘ncuntrava ‘i picurara ‘ncapu la paglia,
jucava cu’ viddani e mitatìari
avìa vint’anni appena fatti ìari.

Jucannu e cugliuniannu picca a la vota
la panza so’ s’unchiava e parìa ‘n’oca:
passati deci misi, pi’ un purtentu,
ancora un succidìa mancu ‘n’eventu.

Sta fìmmina era già prena di tri anni
e nasciri ‘un putìa ddu figliu ranni:
s’unchiava notti e jùarnu comu ‘na bumma,
‘na vùtti già parìa tant’era tunna.

La genti c’aspittava ‘u piccirìddu
a tutti dumannava, puri a Chiuvìddu,
cu era lu so’ patri, granni di taglia,
pi battìrci li mani e ‘na midaglia.

Filidda la taliava d’ogni so’ latu
dicìannu c’avìa a fari un figliu armatu,
comu ddu dìu grecu avìa nasciutu
di scarpi e d’armatura tuttu vistutu.

Dda granni Atena, infatti, senza 'na matri
nascì di la gran testa di so' patri
ca Giovi si chiamava e pi' distinu
dulura a nun finiri appi mischinu.

Pinsava d’èssiri ’u patri Purrazzùalu
ch’avìa tuccatu chidda intra un viùalu,
e puri lu Biggiacciu avìa pinsera
pi avìrilla ‘ncuntrata intra ‘na fera.

Pi nun parlari pùa di Burraccetta
ca mentri trafficava cu’ trincetta
pi farìcci ‘na scarpa a dda mischina
pi picca un cci acchianava supra la schina.

Un jùarnu ca ‘u paìsi illuminava
‘na luna tutta tunna e chiara chiara
li dogghi accuminciaru a dda mischina
ca urlava comu foddi sira e matina.

Currìaru li scenziati di lu munnu
dicìannu di purtarla a ‘u cùazzu tunnu,
ma pùa pi aviri aria e un pùastu straniu
pinsaru di purtarla a lu Carbaniu.

Ci vònsi un gran carrettu e un forti mulu
la forza di Chiochiò e mancu sulu,
‘na corda longa longa finu a la chiazza
ca l’attacava pi li pìadi e vrazza.

Jùnti ca fùaru sutta la gran cruci
chiamaru lu Spiziali e lu so’ vici,
ca usannu lu scarpìaddu e ‘na virrìna
cci ruppiru la panza a dda mischina!

Chiddu ca succidì ni ddu mumentu
rimani ni la storia come eventu!
Na gran vuciata lancià dda mischinazza
ca ancora trema cìalu, terra e chiazza.

La cruci si spaccà di lu Carbaniu
si ruppi a Chilifò casa e piràniu,
un trùanu pùa scascià forti e putenti
ca 'a bumma amiricana parìa nenti.

Pi nun parlari pùa di Francischella
ca 'a testa cci firrià comu farfalla
capìannu finarmenti comu la Terra
nun po' girari 'ntunnu, pirchì sta ferma:

"e si accussì nun fussi, amici mia,
comu un piru maturu ‘nterra cadìa;
si ‘a Terra girassi ‘ntùarnu a lu Suli
tuttu finissi all’ariu, viddàni e muli!".

Niscì di dda panzazza aperta a libbru
‘na cosa ca parìa un piccirìddu,
ma era propriu bedda e culurata
ca a vidirla accussì parìa ‘na fata.

E mentri un battimani era già in attu
decisiru di darci un nomu adattu:
e vista la facciùzza bianca e fina
in coru la chiamaru la Biddìna!

Appena di dda panza vinni fori
talià cu li so' occhiuna comu du' fari
tutti i presenti pi capìri lestu
cu’ avìa pututu fari tantu incestu.

Ma a la vista di Nardazzu, ladiu tantu,
ca ‘mmani ‘na scupetta avìa pì vantu,
cu ‘n santu si lancià pi li pizzòla
currìannu tra li fratti e li viòla.

Ddu poviru criaturi, angilu biùnnu,
'n'armaru addivintà intra un secunnu:
du' testi ca parìanu ‘i tammùrina
ca sona ni la festa mastru Lisìna;

la panza so’ s’unchià comu un palluni
ca vola ni lu cìalu e pari un lumi
la sira di la festa cumannata
e la genti talìa comu ‘ncantata;

lu pilu cci criscì lùangu e lucenti,
'na cuda ca parìa quasi un serpenti,
di l'ùacchi cci nisciva fùacu di lava
e di la vucca tanti dìanti e vava;

e ‘n’urlu pùa lancià, Maria chi vvùci,
la genti s’ammuccià sutta la Cruci,
e s’attupparu ‘i gricchi e l’ùacchi puri,
pùa tutti si cacaru di tirruri.

Si fussi armaru o omu, nuddu lu vitti
pi ccomu s’infilà ‘mmìazzu a li fratti,
e mancu si putìa diri e parlari,
o si pi pìadi avìa du’ beddi ali. 

"E’ un gran misteru!", dissi Mastru Nardu
pi ccomu appena natu era rifàrdu:
"s’avissi armenu attisu acqua e parrinu
putìa fari ‘u vattìu e ìu ‘u Pipinu".

Doppu tri jòrna di ricerchi attenti
sulu li rràsti ashiàru e pùa cchiù nenti,
cridìannu ca dd’armaru di valuri
s’avìa ammucciatu forsi a ‘u Lavaturi.


 

La biddìna di lu Lavaturi

Cci dissi zì Cappùattu a Peppi Urbinu:
"Nun jìri a 'u Lavaturi, a lu matinu!
Sta attentu, c'ammucciata ni li canni
t'aspetta 'na Biddina tanta granni,

c'appena vidi n'omu sulamaru
l'allampa cu ddu ùacchi comu un faru:
pùa rapi la vuccazza comu un furnu
e mancia lu cristianu intra un secunnu!

E mancu rasta arresta timpa timpa
ca chiddu 'un si lu mancia pi' ddi finta;
lu surchia di li pìadi finu a la testa
nè scarpi né vistitu, nenti resta!

Chidda canusci sulu lu patruni
ca usa lu rastìaddu e 'u zappidduni;
Si vidi un sulamaru 'ntra l'aranci
cci acchiananu l'arterii e pùa chianci!

Quannu si carma s'unchia, ca bussìca
nuddu nna vistu tanta ni la vita!
E lancia 'n'urlu allura accussì forti
ca tremanu li canni e li jissotti!".

Poviru Urbinu senza jatu 'ncùarpu
si fici tanti cruci, parìa muartu.
Jurannu ca d'arrassu avìa a passari
firrìannu di Pupìddu o Liamari.

Ma quannu l'unnumani s'incuntraru
davanti a 'u zì Luvigi lu Purcaru,
Cappuattu s'arrabbià cu Peppi Urbinu:
"D'aranci 'nnarristava mancu un cufìnu!".

Cci dissi Peppi Urbinu arrisintutu
taliannu cu l'ucchiuzzu un po' offinnutu:
"Dd'armaru mi vulìa manciari sanu
ma ìu cci misi 'mmucca un tascapanu

chinu di nuci e di cutugna duri
ch'avia cugliutu prima a 'u Lavaturi.
E mentri arruzzicava ddi lurdìi
cuglivu li to' aranci e li lumìi.

Lu sceccu carricavu: tri cufina
di rrobba sì odurusa e sopraffina.
E quannu li so' occhiuna s'addumaru
ormai avìa arrivatu a 'u Palummaru!". 

Cc'iarrispunnì Càppuattu arrisintutu
pi comu Peppi Urbinu l'avìa futtùtu:
"Si vidi ca sì 'nomu miscridenti
capaci di babbiàri anchi li Santi!

S'avìssitu 'ncuntratu dd'armarazzu
t'avissi già manciatu testa e vrazzu.
Ringrazia ca dd'armaru era tinutu
a 'nàrbulu di cìansu tuttu jurùtu!".

"Lu vitti c'assaccava di la fami
dda povira Biddìna ca è un cani;
dumani iu cci pùartu pani e stigliòla
e rumpu la catina a dda cagnòla.

Sulu lu sulamaru ormai canusci
ca s'inchi li sacchini e pùa li trusci.
Quannu mi vidi curri a mìa vicinu:
"Ciao, amicu miu, Peppi Urbinu!".
 

La caccia a la biddìna

Un jùarnu ca a Luvigi vinni 'ntesta
di fari 'na cacciata, ch'era festa,
chiamà du' so' amici cacciatura
dicìannu ch'era pronta 'n'avvintura.

Tufanu travagliannu cu 'u tratturi
avìa abbistatu un lìabbru a 'u Lavaturi,
e pùa tanti pirnici svulazzanti
ca 'a sèntirli cantari eranu tanti.

Spiegà a Luvigi jùarnu, ura e indizzi
pi jìricci a sparari a dd'armaruzzi,
sicuru ca scinnìannu d'u chiarchiaru
s'avissiru firmati a 'u Palummaru.

E pùa cu 'na vulata senza affanni
avìssiru arrivatu a 'u Ponti Ranni,
pi bìviri un po' d'acqua a Liamari
e mìntirisi a cantari e ripusari.

Santannu tìmpi tìmpi cu perizia
e jùnti a la Madonna di la Grazia,
cu 'na picchiata senza fari rumuri
avissiru arrivatu a 'u Lavaturi.

Chistu era 'u mumentu giustu di sparari
e certu era 'mpussibili sbagliari,
si 'ntesta avissi avutu un cappiddazzu
e 'na bannera ca pinnìa d'un vràzzu.

Partì mastru Luvigi ch’era già notti
pi jìrisi appustari ‘mmìazzu a li zotti,
sicuru ca Tufanu ‘un cugliuniava
e armari in quantità già vinnignava.

N’silenziu, quatti quatti s’appustaru
sutta li canni, vicinu a un munnizzaru,
lu rispiru trattinutu, senza jatari,
comu avissiru jùtu quasi a rrubbari.

Ddoppu mezz’ura ca parìa ‘na vita,
‘ntisi un respìru, comu sì la zita
c’a lu zìtu si ni sta tutta abbrazzata
pi lu tantu piacìri jhàta e rijhàta.

Pùa ddu respiru addivintà lamìantu,
e anchi si nun c'era tantu vìantu
prima arrivava e doppu un po' spariva
comu pignata quannu vùddi a sira.

"Minchia, Luvì, cci dissi lu so' amicu,
mi pari d'a Biddina l'allammìcu!
Ca chidda sempri fami teni 'n'cùarpu
e quannu s'allammìca già sì mùartu!".

"Sicuru ca nun sunnu li pirnici
ca vìannu cca a truvari li so' amici?
Oppuri quarchi gattu paisanu
scappatu di la casa di Tufanu?

Criditi a la Biddina veramenti,
ca nuddu l'ha mai vista, sta fetenti?".
E mentri stì paroli pronunziava
cangiava già culuri e nun jàtava.

Pùa fattusi curaggiu comu 'n'arditu
scattà all'addìtta gridannu a tuttu jiàtu,
mirannu cu 'u fucili 'mmìazzu a li canni
pi dari a la Biddina 'u scantu granni.

E granni fu lu scantu d'u mischinu
ca un bagnu si facìa ni ddu matìnu
ca d'acqua a lu Paìsi nun cci 'nnera
e usava 'u Lavaturi comu bagnèra.

Trasìa e niscìa di l'acqua surfurina
lanciannu ddi guaìti di Biddina,
e cchiù scinnìa annintra parìanu cìantu,
sì forti si sintìa lu so' lamìantu.

E mentri l’Abbucatu s’immirgìva
pi un vrazzu Paulazzu lu tinìa,
pi ‘un farlu n’a funtana sciddicari
gilata ca parìa acqua pulari.

"Chi minchia fa, Luvì, nun ni sparari,
parìammu du’ Biddini d’ammazzari?",
gridaru li du’ amici callalara
tutti assuppati d’acqua surfarara.

E cu ‘n’santu ca parìanu du’ cuniglia
viloci s’ammucciàru ‘na cutriglia,
pi nun mustrari a tutti i cacciatura
li so’ vriogni ansanti pi a’ paura.

Cci dissi ‘u cacciaturi all’Abbucatu:
"Di scantu iu ti vìu tuttu cacatu!
Si vùa fàriti un bagnu di valuri
nun farlu ni la vasca a ‘u lavaturi".

Cci arrispunnì arridìannu l’Abbucatu:
"Pirchì pèrdiri vùa ancora jàtu?
Nun vidi c’a Biddìna ti talìa
e pensa a li to’ amici e puri a tìa?

Si vi girati appena a mani manca
vidìti la so’ vucca aperta tanta,
ch’avi tri jòrna ca nunn’hashia armari
e cerca un cacciaturi pi’ manciari!".

L’amici cacciatura tutti scantati
scapparu pì viòla e pi muntati,
‘ntantu ca Paulazzu e l’Abbucatu
turnavanu abbaiànnu ni ddu càtu.




       
Li tradizioni

           *********
                    L'acchianata

 

Lu tìampu addivintà nìuru forti
quasi sintìa già ciàuru di morti;
doppu un lampu scasciava ‘na truniata
e tutta 'a genti pia era scantata.

Lu so’ tirruri unn’era pi la sorti
d’u Cristu c’acchianava versu la morti:
pinsava ca ddu lampu sì accicanti
putissi scuppulari ‘n’testa all’istanti.

Lu Cristu accumincià la so’ acchianata
la cruci ni li spàddi appiccicata,
‘na vesta russa tutta lùdia e rutta
pi li nirbati ca ‘a pirciava tutta.

Na cruna avìa ‘na testa forti chiantata
ca sangu ni ìttava ‘na catata,
e tuttu finu a li pìadi lu tincìva
comu agnìaddu scannatu iddu parìva.

A latu cu la lancia c’era un surdatu
cull’elmu ‘ntesta e di pugnali armatu,
parìa ‘n’atturi di teatru stranu:
Filìdda era ‘u so’ nnòmu paisanu.

Darrìari, la Madonna addulurata
taliava lu so’ figliu accuttufata,
cu ‘na viletta nìura misa na’ testa
chiancìva e tintinniava tristi e mesta.

E passannu davanti a lu firraru
vitti ca travagliava comu ‘n’armaru;
un fìarru russu martiddiàva a ddùra
pi fàrini ‘n’attrezzu di tortura.

"O caru mastru, chi facìti a st’ura?"
cci dumannà Maria cu gran premura.
"Fazzu ‘na lancia e du’ pungenti chiova"
cci arrispunnì lu mastru d’intra l’arcova.

"Nun lu facìti a st’ura", dissi Maria,
du’ vòti vi la pagu la mastrìa!".
"O cara donna, nun lu pùazzu fari,
a pùastu so’ mi pùannu ‘nchiuvari!".

Un coru si livà, parìanu cìantu,
di Cristu apprisintava lu turmìantu,
chiamava la so’ matri sutta la cruci:
di Vicìanzu di Lìddu era la vuci.

A chistu, nantru coru arrispunniva,
chiamava lu so’ figliu ca murìva,
era la matri ca nun capìa ragiuni:
tra l’antri vùci chidda di Barùni.

Darrìari in prucissioni tanti fratelli
cu ‘mmani li lanterni e li mantelli,
vistuti cu’ li sai e ‘ncappucciati
parìanu li guerrieri o li cruciati.

Apprìassu apprisintatu ogni mistìari
cu tutti li firràra e lu vuccìari,
e tanti surfarara chini di peni
purtavanu ‘u picùni e i citalèni.

Don Vitu tuttu viòla e li parrina
cantavanu li salmi a vùci china,
e ‘u coru di la genti ca rimava
lu cìalu illuminava cu fanàra.

Ogni tantu ‘na trumma sulitaria
facìa trimari ‘a terra e puri l’aria,
tant’era assà finnùta e commuventi
ca ‘u cori di tristizza anchìa d’a genti.

Taliannu di la chiesa ch’era cchiù anta
vidìatu ‘a prucissioni longa e santa,
e si di lu dumila era lu tìampu
parìa turnati a zeru comu d’incantu.

Lu scuru avìa calatu di la sira
e lenta ‘a prucissioni antu ìva;
lu Cristu già tri vòti avìa cadutu
la mani di somà l’avìa susùtu.

E doppu tanti peni e affannu làdiu
arrivà ‘ncapu lu cùazzu d’u Carbàniu,
unni lu so’ distinu ormai scuntatu
sarbava tuttu lu munnu disgraziatu.

Du’ chiova pi li mani lu passaru,
du’ chiova li so’ piadi spirtusaru,
‘na scritta cci ‘nchiuvaru ni la cruci
diciannu ca ddu Cristu era gran duci.

E doppu ca lu lignu fu ‘ddrizzatu
‘na lancia trapassà lu so’ custatu,
pi diri a tutta la genti ca taliava
ca veru era lu mùartu e nun babbiàva.

E mentri trona e lampi a nun finiri
anchìva 'u munti Ottaviu e i Petri vivi,
un coru di lamìanti assà struggenti
nunziava ca lu Cristu era murenti.

La trùmma sunà ancora l’ùrtima vota,
la genti lu talià tutta divota.
E vistu ch’era già ura di manciari
turnà a li propri casi e a li so’ affari.



        
La scinnuta


Lu Cristu era già mùartu ch'era notti
e 'mpìsu avìa ristatu ni la cruci;
somà chianciva 'u figliu tantu forti
lu cùazzu cummigliava la so’ vuci. 

Maria nunn'èra sula sutta la cruci
a chiàngiri lu figliu ca murìa,
Giuvanni e i fimminèddi senza cchiù vuci
insiami cci facìanu cumpagnia.

Lu coru di lamìanti 'un s'arristava
e lu straziu di Maria discriviva,
Filìdda sempri armatu lu guardava
timìannu ca quarcunu lu scinnìva. 

Intantu d'u paìsi tutta la genti
currìa a visitari 'u Cristu allàriu,
la facci tutta tristi e penitenti
in fila s'acchianàva a lu carbaniu.

Cu 'na cannìla 'mmani sinni ìa
'ntùarnu 'na carta russa, pi lu vìantu,
dicìannu lu rusariu e 'a virmarìa
pi mìagliu cuntrastari 'u so’ spavìantu.

Ognunu ca 'rrivava sutta la cruci
vasàva lu pidùzzu spirtusatu,
dicìa la so’ orazioni ad anta vùci
e a latu si mintìva accuttufatu.

Tutta arrivà la genti dda iurnata
cridissi a lu misteru o nun cridissi,
purtavanu 'a bannera ammainata
pirsìnu li cumpagni cumunisti.

Na fila di fratelli 'ncappucciati
cu 'mmani 'nu vastuni e 'na cannìla,
cantava a mezza vuci e di piccati
pirdunu e cumprinsioni quasi vulìva.

Quannu arrivà ddassùsu lu parrìnu
cu tutta 'a prucissioni pia e divota,
scinnìaru di la cruci ddù mischinu
pi mìntirlu ni l'urna comu 'na vòta.

E appena sistimatu ni dda vara
Maria s'abbicinà pi 'na chianciùta;
pùa tutti in prucissioni, comu s'usava,
insiami accuminciaru la scinnuta.

 

           La funtana
 

La chiazza mi parìa avissi 'u meli
e bedda comu fussi 'na gran stidda,
ca ìva di la chiesa a ‘u zi' Micheli
e a vìdirla parìa 'na gran maìdda.

Putìatu dda passiari sempri ‘ntùnnu
partìannu di lu mìazzu o d’ogni cantu,
e ìri sempri drittu finu a lu funnu
a ùacchi chiusi, senza aviri ‘nciàmpu.

Vidìatu ddu carusu ‘nnamuratu
taliari ‘a so’ carusa, l’ùacchi attenti,
e si girava ‘ntùnnu accuttufatu
sicuru ca ‘nnavànzi un c’era nènti. 

Chi diri d’a Madonna cumminciùta
ca ‘u Cristu lu vidìa in luntananza,
e quasi si facìa ‘na gran curruta
allegra e tutta china d’esultanza?

O di la bànna ca sunava in parcu
e tutta ‘a genti si mintìa davanti
pi sèntiri la trumma oppuri l’arcu
e vidiri ‘nta facci i musicanti?

Ma ‘na iùrnata tantu tristi e strana
‘na gran disgrazia capità a la chiazza:
dicìsiru di fari ‘na funtana
propriu a lu mìazzu, comu ‘na fuàzza!

S’addriviglià arrabbiata tutta la genti
di tuttu ddu cimentu e ddi tubazzi:
si acqua nun cci nn’era mancu pi nnènti,
pi fari ‘na funtana eranu pazzi!

Parìa ca la tragedia ch’era prevista
avìa scuppiatu tra li cumannanti:
o si facìa ‘a funtana socialista
oppuri l’elezioni pronti all’istanti.

Cchiù ca funtana parìa un carru armatu
sulu cimentu e fìarru in bella vista,
e un cannulìaddu ca parìa malatu
pisciàva quarchi guccia a stìarru mista.

Finìaru di passìari i ‘nnamurati,
Maria si trasferì mmìazzu a la via,
la banna un sonà cchiù a tutti i lati,
la chiazza addivintà ‘na purcarìa!

      Lu castìaddu


Tutta la genti passiava 'nta la chiazza
aspittannu lu sparu d’a bummazza,
pi avvisari ch’eranu pronti li fisciari
pi lu gran jùacu di fùacu iri a sparari.

Passiava 'nta la chiazza cu foga,
caminannu di antu e di vasciu,
'ncuntrannu l'amici e i parìanti,
salutannu e ridìannu cu i dìanti.

Finarmenti si 'ntìsi ddu bottu,
tantu forti e putenti pi l'urtu,
ca la genti trimò p'a paura,
e l'ancìaddi scapparu a chidd'ura.

Picuni apparì di luntanu
cu Sciortinu, 'na fiamma ‘nta manu:
cuminciaru li fùachi a sparari,
e la genti a battiri i mani.

E la banna appustata in disparti
a sunari cumincià in surdina,
pi allietari tutta dda genti,
ca li spari sintìa parimenti.

Tutti i culura d'u suli,
si vìttiru 'nta lu cìalu dda notti,
mentri ddi tantissimi botti,
scasciavanu all'aria cchiù forti.

A la fini ddu gran jùacu di fùacu,
terminà cu 'na botta cchiù granni,
avvisannu ca la festa finiva,
e ca lu santu tutti binidiciva.

        Lu martùariu

Da piccolo, un giorno i miei mi portarono a Racalmuto
dove, il giorno del venerdì santo, per tradizione, si te-
neva la rappresentazione della condanna e della morte
di Cristo: il martorio, appunto. E dal momento che gli
attori erano dei principianti o presi dalla strada, ne suc-
cedevano di tutti i colori!

Quannu arrivà la sittimana santa,
pi lu martùariu si priparà la genti,
ca si tinìa com’era usu anticu,
vicinu di la chiesa, a Racarmutu.

Acchianati ca fùaru 'nta lu carrettu,
Minicu, Nina e lu so’ figliu Bertu,
s'incamminaru pi 'a vecchia trazzera,
cchiù frequentata quannu c'era 'a fera.

Passati a mità strata pi fra Decu,
un salutu lanciaru a ddòmu anticu
arsu 'ntà chiazza da dd'ebrei cristiani,
cu granni gioia di li palermitani.

Tutta la chiazza era già china di genti,
vinuta d'ogni dovi e da' cunventi:
in prima fila ci stava un sacristanu
cu 'na cuperta e nu rusariu 'mmanu.

Minicu s'assittà sutta lu parcu
pi mìagliu contrullari 'a situazioni:
iddu era espertu di teatru anticu,
sempri assistìa ad ogni sacru ritu.

Ma quannu d'iniziari fu lu mumentu
si prisintà nu granni 'mpedimentu:
chiddu Cristu ca vistìa li sacri panni
mancava, pi un maluri granni granni.

Circannu e ricircannu tra la genti,
Minicu risurtà lu cchiù valenti,
e pùa avìa un cùarpu tantu tantu giustu
ca propriu s'adattava a Gesù Cristu.

Lu martùariu filava senza intoppi
ni tutti li so’ parti cummuventi,
quannu Minicu vitti ca Marìa,
li beddi minni scuprìa mentri chiancìa.

E si di Cristu facìa tutta la parti,
sutta ddì panni 'n òmu c'era 'nfatti:
e doppu tanti peni e tanti affanni,
a ddu Cristu spuntà l'attacapanni!

La Maddalena ca tuttu avìa nutatu,
pi miraculu un fici svinimiantu:
e pi ammucciari dda vriògna granni,
ddù Cristu 'ncruci cuprì cu li so’ panni.

Poviru Cristu ch'era ormai murenti,
mancu parlà e mancu dissi nenti:
sulu ca doppu dda guduta granni,
calà la testa e finìaru tutti l’affanni.

Di la platea si livàru forti forti
l'applausi pi la scena di la morti:
e Minicu, Maria e Maddalena,
chini d'applausi, niscìaru fori di scena.


        
Lu lampiunaru

 

C'era 'na vota ni ddu paisi nicu,
un pirsunaggiu tantu stranu e anticu:
lu so’ mistiari viculi e vìi girari,
p'addùmari li lampi e p'astutari.

Pi acchianari 'na seggia si purtava,
tantu era lùangu ca chidda cc’abbastava,
pi lu mìaccu d'a lumera sistimari,
e pi la luci a ddi lampiuna dari.

Si c'era vìantu era un gram macellu,
attizzari dda speci di spirdera:
allura si mintìa cu so’ mantellu,
p'arriparari la lampa da bufera.

E chissu a sira tardi succidìa,
quannu a Milocca lu suli si nni ìa:
a la matina 'nveci china di friscu,
cchiù facili vinìa astutari 'u mìaccu.

Na canna longa si purtava a lu matinu,
cu 'ncapu un conu chi parìa un cuppìnu,
ca era nìuru pi tuttu 'u fumu e i vampi,
e s'occupava mischinu 'nsemi a li lampi.

Stù puvirìaddu chiamatu 'u lampiunaru,
fici 'na fini mancu bona a diri:
cadì da’ seggia e sciddicà ‘nta un fùassu,

lassànnuci la peddi e puru l'ùassu.


           L'abbiviratura
 

Sunava ‘a virmarìa 'nta lu paìsi,
e chista era l'ura di turnari
di tutti li viddani e li burgìsi,
pi jiri finarmenti a ripusari.

Turnannu da li campi chini d'affanni,
stanchi, distrutti, e tanti vucchi granni,
si firmavanu a dda funtana a bivirari
ddi bestii, puvirìaddi, chini di vavi.

Arrivavanu cu lu scuru a dda funtana
cu cavaddi, cu muli e cu purcìaddi,
e tutti 'ntùarnu sistimati comu a cuddana
si scanciàvanu i nutizzi e i fattarìaddi.

"Dd'arbulìddu criscì" dicìa Turiddu,
"La ricònta di favi è bunicèdda"
dicìa Tufanu di 'ncàpu 'na jumènta,
mentri Giurlannu si lamintava tantu.

Finuta dda vivuta longa e sazianti,
a la so’ casa riturnavanu cuntenti,
pi rincuntrari, mogli, figli e quanti,
'ntornu a la tavula 'na cena cunsulanti.

Dda funtana ca currìa di jùarnu e notti
ora un c'è cchiù, e ni dispiaci a tutti:
'na granni posta c'è, unn'era chidda,
anchi 'u mulìnu ormai persi a so’ stìdda.


                 Lu pianu

Turiddu, ogni duminica pomeriggiu,
si vistìa di tuttu puntu, beatu iddu,
e si prisintava davanti a chiddu pianu,
'nsemi a lu so’ cumpari, puru viddanu.

Lu vistitu di la festa si mintìa,
giacca, cravatta, gilet e cammisa,
era lu cchiù eleganti d'a cumpagnia,
ca vidirlu accussì, parìa in divisa.

E si tinìa abbrazzatu a ‘na cummari,
ca pùa era, veramenti, ‘nu cumpari:
pirchì ni ddu paìsi ìri a ballari,
era 'na cosa strana, da nun si fari.

Trasìannu ni dda stanza, a manu manca
vidìatu tanti seggi cu ‘na panca,
mentri taliannu versu manu dritta,
vidìatu un pianu, appuiatu a la porta.

Un signuri sciancatìaddu e ‘na mantella,
girava di ddu pianu ‘a manuvella:
mentri i cumpari a du a du abbinati,
giravanu pi a stanza tutti abbrazzati.

Ed era un gran piacìri firriàri,
ca parìa veramenti di ballari:
anchi si ‘a zita in verità nun c'era,
e cu lu zitu si duvìa accuppiari.

Mancannu antri piacira 'nta lu paìsi,
cu pianu si divirtianu i muntidurìsi,
mentri i curiusi, granni e piccilìddi,
taliavanu e gudivanu 'nsìami ad iddi.

 

   La putìa di ma’ nannu
 

Dda 'ncunia, puviredda, suffria tantu
quannu ma nannu e lu so’ frati Calìddu,
cu dda gran mazza, centu chili mancu,
lu fìarru duru martiddiava a friddu.

Un gemitu emittìa comu 'n'armuzza,
ca pistata si sentìa 'ncapu e sutta:
e quarchi vota si pigliava ‘u spassu,
di fari scuppulari u fìarru arrassu.

C'era 'nu manticiu tantu nìuru fattu,
ca di l'infìarnu nisciutu parìa certu:
prima s'unchiava ca parìa 'na vutti,
e pùa sgunchiava ciusciannu forti, forti.

Na fiamma si livava di dda forgia,
ca li diavuli vidìatu inta dda bolgia,
russu niscìa lu fìarru, tuttu sudatu,
pi essiri pistatu e travagliatu.

E tanti attrezzi fatti cu so’ sudura,
pinzi e tinagli, martedda e sardatura,
appinnùti ni lu muru in bella vista,
vinìanu sempri usati senza mai sosta.

C’era ‘na morsa ca pinnìa d’u bancu
trasìannu ‘nta putìa a manu manca.
E chi travagli facìanu i du frati firrara,
chini d'ingegnu e di sapienza rara!

 

                Francischella
        (Simpatico personaggio "tolemaico")

Cumpari Francischella juntu a la chiazza,
acchianatu 'nta na seggia e russu 'nfaccia,
cuntava a tutti comu gira ‘u firmamentu,
cu tutti li stiddi e cu la luna accantu.

Picuraru 'ntelligenti e cu du’ baddi,
mentri durmìa di notti sutta li stiddi,
la teoria du motu si studiava attentu,
cunvintu ca la terra fussi a lu centru.

"Amici mia, chiddu è ‘u pianeta Giovi,
ca 'ntùarnu a ‘u nùastru Suli sempri si movi;
e 'nsìami ad iddu sempri tuttu l'annu
'ntùarnu a la Terra bedda vannu firriannu!.

E si accussì nun fussi, parola mia,
comu un piru maturu ‘nterra cadìa:
pirchì si ‘a terra girassi ‘ntùarnu a lu suli
tuttu finissi all’ariu, viddani e muli!".

Ma Calìddu, maistru, ca longa la sapìa,
cci la spiegà veloci dda nova teoria,
ca è la Terra, mischina e puviredda,
a firriàri ‘ntunnu a la nostra stidda.

"Vùi, prufissuri caru, parlati francu,
stì cosi li liggiti ‘ncapu lu bancu!
Ma ìu lu sacciu certu pi esperienza,
comu vannu tutti li cosi di la scienza.

Taliannu e ritaliannu l'universu,
Luna vicina e puru stiddi arrassu,
giranu sempri ‘ntunnu comu 'na giostra,
mentri la terra dormi, senza 'na sosta!".

 

                 La pirrera
"Brutta bestia", la miniera di zolfo o di carbone!
Ma, per un pezzo di pane, il minatore sfida ogni
pericolo e scende nelle viscere della terra per pic-
conare il prezioso minerale.

L’unfìarnu cunfruntatu a ‘na pirrera
é comu un salottu cu tavulu e bicchera,
unni si ridi e parla senza pinsari
e un diavulu ti servi vinu e manciari.

Trasìannu ni dda gabbia stritta e fitusa
ti sìanti prigionieru appena è chiusa,
e abbrazzatu a li cumpagni, pi bisùagnu,
cumincia la scinnuta senza ritùarnu.

Scinni cu lu scuru tantu finnutu
tinìannu lu tò jàtu trattinutu;
sulu li cordi si sìantinu cantari,
ma è un cantu amaru, ca ti fa trimari.

Li surfarara stannu muti e pinsusi
cu li pinsèra a i figli e l’ùacchi chiusi,
ca stannu li so’ patri ad aspittari
pi un pìazzu di pani duru iùti a muriri.

Un tùaccu di campana sona disiata,
signu ca la scinnuta è ormai finuta;
‘nfunnu a la terra prùavi un gran tirruri
unni ti sìanti un vermi, senza valuri.

La citalena è ‘u suli di la chiazza
mentri travagli duru, ‘mmani ‘na mazza;
ti manca puri l’aria a risperari
nenti cchiù forza ‘ncùarpu, mancu a jatari.

Lu sùrfaru cumpari luccicanti
ca pari un bìaddu pani di brillanti,
e ca pani veru duna a ‘u surfararu:
vuscatu cu’ sudura, è un pani amaru.

Tuttu sudatu e tuttu nìuru ‘n faccia
cummatti cu’ picuna e cu li vrazza;
di rocchi gialli n’ìnchi ‘na cartèdda
ca lu poviru carusu acchiana a spadda.

Un lampu giallu rumpi tuttu lu scuru
un trùanu priputenti sbatti ‘nta ‘u muru,
risbatti contru lu tettu di la pirrera
chini ‘i tirruri sunnu li surfarara.

Cùrrinu comu li foddi a tutti banni
chiamànnu di la svintura li so’ cumpagni.
Cercanu all’aria aperta lestu scappari
e du’ bìaddi ali disìanu pi vulari.

Fori c’è la muglièri vistuta a luttu
ca lu so’ maritu spiranzusa aspetta:
ma chiànci lu so’ distinu ormai arrivatu
e abbrazza lu propriu figliu già accuttufatu.

Lu surfararu sapi ca è abbintura
scìnniri inta la terra, a tutti l’ura:
ma si un pìazzu di pani voli manciari
di la natura li forzi havi a sfidari!

 

                       Turiddu
      (Un simpatico personaggio, un po’ matto!)

Di tutti i personaggi stravaganti
ca vitti ‘ntu paìsi a chiddi tìampi,
Turiddu forsi mìagliu ni dimostra
ca pi campari bùanu nun servi a testa.

E testa ‘nn’avìa picca ddu mischinu
trattatu malamenti d’u distinu,
ca quannu s’accanisci veramenti
ti lassa ‘a vucca amara, finu ca campi.

Mannatu ni la Grecia a fari guerra,
‘na bumma lu scantà, scuppiata ‘n’terra,
e la prigiuni ‘nfini fici lu rrìastu
lassànnulu pi sempri fori di testa.

Avìannu ‘a vucazioni di l’atturi
girava pi Palermu a tutti l’uri,
pigliannu li custuma accussì strammi
c’avìanu usatu attura, pi li dranni.

Quannu di gladiaturi si vistìa
‘mmani ‘na lancia longa si mintìa,
‘ntesta l’elmu cu tantu di criniera
e ‘na gonna curta, facìa ‘a figura fiera.

Sistimatu nell’angulu d’a chiazza
salutava ‘a genti sullivannu i vrazza,
e ridìannu mustrava i quattru dìanti
ch’eranu assà a mangiari, visti li tìampi.

Quannu pùa di San Birnardu si vistìa
‘nu cani apprìassu e ‘nu vastuni avìa,
‘na tunacazza e ‘nu curduni biancu
pi mìagliu assimigliari a ddu gran santu.

E facìannu di lu monacu la parti
firriàva pi li casi, a la ricerca
d’un pìazzu di pani o di du’ liri
ca la genti cci li dava cu piaciri.

E tutti salutava cu rispìattu
tuttu educatu e tantu amuri ‘n’pìattu:
e si pùa finu a deci avìa a cuntari
in lingua greca si mintìa a parlari.

A vìdirlu accussì parìa strammatu
pi lu sensu alliggirutu, quannu surdatu:
ma era bùanu di cori veramenti,
e accussì cci vulìa beni tutta la genti.

 


Lu paìsi: com'era e com'è

 

Spiegarivi com'era l'abitatu
a iniziu di lu seculu passatu,
è chiddu ca vulìssi ora fari
pi rènniri l'idea e immaginari. 

Ca finu a lu cinquanta e passa anni
li casi fùaru li stessi e mancu granni,
un pianterrenu o primu pianu sulu
la genti stava stritta, cu lu mulu

c'a latu avìa la stadda e attrezzi tanti
pi jìri a travagliari ni li campi,
oppuri 'na gran caggia di gaddìni
cu gaddi, puddastri e puddicini. 

Nun c'eranu li casi a la trasuta,
né sutta di la Chiesa o a la nisciuta:
lu centru d'u paisi era la chiazza
ca tutti li viùzzi quasi l'abbrazza,

finu ad arrivari a 'u Cùazzu tunnu
cu tanti scalinati 'ntunnu 'ntunnu,
e chidda ranni c'a li scoli iva:
chi bìaddu panurama si vidìva!

Li casi erani nichi e malannati,
senza lu cessu né tubi murati:
fattu lu tò' bisùagnu intra lu vasu
mentri lanciavi, t'attuppavi 'u nasu.

La chiazza era di stìarru cummigliata
tanti pirtusa e tutta 'mpruvuliata,
quannu chiuviva un si putìa passìari
china di crita e di spurcizii vari.

Jùmi parìanu i vii a primavera,
fatti cu li ginìsi di la pirrera,
e l’acqua ca di li serri ni scinnìa
a pinnìnu purtava ogni lurdìa.

Tanti carretti e pùa li muli a cìantu
purtavanu attrezzi e lu frummìantu,
e li jùmenti cu ‘ngruppa li patruna
si ivànu fissiànnu a pipituna.

A lu matìnu vidìatu li crapari
li casi di la genti iri a firriari,
muncìva ni lu picchiu latti biancu
la scuma c’acchianava antu antu.

E si un granciu vidìatu a virmarìa
firriari pi la chiazza e pi la via,
nunnera ‘na biddìna o un callararu
ma era ‘u zi Luvigi lu purcaru;

‘ncastratu ni la seggia e c’un vastuni
firriava lu paìsi e lu vaddùni,
spustannusi ora a destra ora a manca,
cantannu e vastimìannu a vuci anta.

Assittàti d’a porta a lu davanti
vidìatu li sarti e l’aiutanti;
‘nchimàvanu e cusìvanu vistita
cuntànnusi li fatti di la vita.

Pi nun parlari pùa di falignama
c’anchivanu la via cu li lignama,
a cùarpi di martìaddu e cu l’asciùna
cunsavanu li porti e li casciùna.

All’angulu d’a via lu firrarrìaddu
lu fiarru già pistava c‘un martìaddu,
firrava muli, ‘ddrizzava fìarri tùarti,
sardava lu tabutu pi li mùarti;

e la genti passannu addumannava
cu era dd’arma santa ca vulava:
lu mastru arrispunniva accuttufatu
spiegannu ca, mischinu, era malatu

e ca mancu un salassu potti sarbari
Narduzzu, ca turnànnu di liamàri
lu mulu lu ‘ngaglià sutta la panza,
lassànnulu pi mùartu e senza spranza.

Passannu pi li vìi primu di sira
un ciàuru di virdura si sintiva,
di pumadori russi un gran panaru
cugliuti cu lu friscu a ‘u palummàru,

o di citriola frischi o bìaddi sbèrgi
ca l’urtulanu avìa ‘ncapu li seggi
pi diri a li passanti d’accattari
e un bìaddu piattu ìri a cunsari.

 

        
Conclusioni

A ccù è arrivatu finu a stu puntu
a leggiri sti chiacchiri di affanni,
li scusi cci haiu a fari pi lu cuntu
scrittu ni lu dialettu di li nanni.

E pùa ancora scusi si a li voti,
pi rènniri li storii cchiù rìali,
usavu quarchi frasi fori d’i noti
o ‘na parola ca nunn’è attuali

a sentìrla ni ‘st’èbbica muderna:
ca cu nun parla ‘nglìsi o amiricanu
è fori di lu munnu e d’ogni terna,
anchi si parla beni l’italianu.

La storia di lu nùastrtu paisuzzu
nasciutu ni l’Italia ‘nfunnu ‘nfunnu,
nunn’havi li radici ni lu puzzu
ma è fatta di pirsuni di stu munnu.

Circannu di cuntari cosi saputi
o cosi tramannati o rifiriti,
nun vùagliu ca s’offenni lu niputi
né vùagliu riaprìri certi feriti. 

Li mà ringraziamìanti vannu a quanti
ni chista storia hannu avutu spuntu:
senza la so’ esistenza e li so’ vanti
unn’avissi pututu scriviri ‘u cuntu.