Lu comiziu


Stasìra ivu lestu in chiazza Dùamu
a sèntiri di l'Ulivu un gran cumiziu;
parlava 'nu signuri seriu e bùanu,
cchiù seriu nun si po’, mancu pi sfiziu.

Vecchioni accumincià cu du' canzuni
cu tantu di chitarra e vuci tunna,
c'anchìva di la chiazza ogni cantuni
e l'ecu arrisantava comu 'na bumma.

Circavu Paulazzu 'mmìazzu a la fudda
chiamavu Nicu Fanci a lu Cumuni:
Lu primu era a manciari meli di sudda,
Nicuzzu era a guidari lu sò Oriuni.

Allùra ìu ascuntàu socchi dicìa
lu candidatu a la rigioni nostra:
dicìa ca Bossi era comu 'a burnìa
china di vìarmi cu la facci tosta.

Pi nun parlari pùa ca lu berlusca
la facci si l'ammùccia a tutti l'ura,
pirchìssu tu la vidi sempri russa
pi mìagliu cummigliari ogni lurdura.

E mentri ca parlava 'u cumizianti
vidìatu lu cumpagnu e la muglièri,
comu 'na coppia tutta arzilla e aitanti
ballari tutta fasciata di bannèri.

Finutu lu cumiziu e i battimani
pigliavu di dd'ulìvu 'n'arbulìddu,
e lu chiantavu intra un vasu granni
spirannu ca ddiventa forti e bìaddu.