XXVIII - Pinocchiu curri lu periculu d'essiri frijùtu intra 'na padedda comu un pisci.

Assicutatu d'u cani gran mastinu
ni lu mari si jetta e quasi sprisci;
pùa sarva Alidoru, ddu mischinu,
e a natari si minti comu un pisci.

Ni la riti finisci, veni piscatu,
e pi essiri frijutu, 'nfarinatu.

Mentri curriva dispratamenti, cci fu un mumentu terribbili, un mumentu unni Pinocchiu si vitti pìarsu: pirchì bisogna sapiri ca Alidoru (chistu era lu nnomu di lu cani mastinu) a furia di curriri e curriri, l'avìa quasi junciutu.

Basta diri ca lu pupu sintiva 'nnarrìari a iddu, a la distanza d'un parmu, lu jatuni affannusu di dd'armarazzu e ni sintiva puru la vampa calla di di li so' jatati.

Pi bona furtuna la spiaggia era ormai vicina e lu mari si vidiva ddà a picca passi.

Appena fu 'ncapu la spiaggia, lu pupu jittò un magnificu santu, comu avissi pututu faru 'na giuranedda, e cadì 'mmìazzu a l'acqua. Alidoru inveci vuliva firmàrisi; ma traspurtatu di l'impetu di la cursa, trasì nill'acqua puru iddu. E ddu disgrazziatu nun sapìa natari; pi chistu accuminciò subbitu a 'nnaspari cu li grampi pi stari a galla: ma cchiù 'nnaspava e cchiù jìva cu la testa sutta l'acqua.

Quannu riturnò a mintiri la testa fori, lu poviru cani aviva l'ùacchi stralunati e, abbajannu, gridava:

- Affucu! Affucu!

- Crepa! - cci rispunnì Pinocchiu di luntanu, ca si vidiva ormai sicuru d'ogni periculu.

- Aiutami, Pinocchiu miu!.. Sarvami di la morti!..

A ddi lamìanti strazzianti, lu pupu, ca 'nfunnu avìa un cori eccellenti, si pigliò di cumpassioni, e girannusi versu lu cani cci dissi:

- Ma si t'aiutu a sarvàriti, mi prumìatti di nun dàrimi cchiù noia e di nun cùrririmi apprìassu?

- Ti lu prumìattu! Ti lu prumìattu! Allibbèrtati pi carità, pirchì si pìardi 'n'àutru mìazzu minutu, sugnu bellu e mùartu.

Pinocchiu cci pinsò tanticchia: ma pùa ricurdannusi ca lu patri cci avìa dittu ca a fari 'na bona azioni nun ci si perdi mai, natannu jungì Alidoru, e, pigliatulu pi la cuda cu tutti e du' li mani, lu purtò sanu e sarvu 'ncapu la rina asciutta di la spiaggia.

Lu poviru cani nun stava cchiù a l'addritta. Aviva vivutu, senza vulìrilu, tanta acqua salata, ca era unchiatu comu un palluni. Tra l'àutru lu pupu, nun vulìannusi fidari troppu, pinsò ca fussi prudenti jittàrisi arrìari ni lu mari; e, alluntanannusi di la spiaggia, gridò a l'amicu sarvatu:

- Addiu, Alidoru, fa' bon viaggiu e tanti saluti a la casa.

- Addiu, Pinocchiu, - rispunnì lu cani; - milli grazii pi avìrimi libbratu di la morti. Tu mi facisti un gran piaciri: e ni 'stu munnu chiddu ca è fattu pùa veni rinnutu. Si capita l'occasioni, ni riparlammu.

Pinocchiu cuntinuò a natari, tinìannusi sempri vicinu a la terra. Finarmenti cci parsi c'avìa arrivatu intra un pùastu sicuru; e dannu 'n'occhiata a la spiaggia, vitti 'ncapu li scogli 'na speci di grutta, d'unni nisciva un lùangu pinnacchiu di fumu.

- Ni dda grutta, - dissi intra d'iddu, - cci havi ad essiri fùacu. Tantu mìagliu! Vajiu ad asciucarimi e a calliarimi, e pùa?… E pùa havi a essirri chiddu c'havi a essiri.

Pigliata 'sta decisioni, s'avvicinò a la scugliera; ma quannu si stava arrampicannu, 'ntisi quarchi cosa sutta l'acqua ca acchianava, acchianava, acchianava e lu purtava all'ariu.

Tintò subbitu di scappari, ma ormai era tardu, pirchì cu so' grannissima meraviglia si truvò 'nchiusu intra 'na grossa riti 'mmìazzu a tanti pisci d'ogni forma e grannizza ca grancicavanu, muvìanu la cuda e si sbattivanu comu tanti armi disprati.

E ni lu stessu mumenu vitti nesciri di la grutta un piscaturi accussì ladiu, ma tantu ladiu, ca pariva un mostru marinu. Inveci di capiddi avìa 'ncapu a la testa 'na macchia fitta fitta d'erba virdi; virdi era la peddi di lo so' cùarpu, virdi l'ùacchi, virdi la varba assà longa, ca cci scinniva finu ccassutta. Pariva un grùassu lucirtuluni drittu 'ncapu li pìadi di 'nnarrìari. Quannu lu piscaturi trà la riti fori di lu mari, gridò tuttu cuntentu:

- Pruvvidenza biniditta! Anchi oj pùazzu fari 'na bedda manciata di pisci!

- E mancu mali, e ju chi sugnu un pisci! - dissi Pinocchiu intra d'iddu, ripigliannu tanticchia di curaggiu.

La riti china di pisci fu purtata intra la grutta, 'na grutta scura e china di fumu, 'mmìazzu a idda frijìva 'na gran padedda d'ùagliu, ca mannava 'n'oduri d'abbruciatu ca livava lu respiru.

- Ora vidìammu chi pisci pigliammu! - dissi lu piscaturi virdi; e 'mpilannu ni la riti 'na manazza accussì granni, ca pariva 'na pala di furnaru, trà fori 'na grampata di trigli.

- Bùani 'sti trigli! - dissi, taliannuli e ciauriannuli cu piaciri. E doppu avirli ciauriati, li jittò intra 'na bagnera senz'acqua.

Pùa arripitì cchiù voti la stessa operazioni; e manu manu ca trava fori l'àutri pisci, si sintiva tiddichiari la gula e tuttu cuntentu diciva:

- Buani 'sti naselli!…

- Squisiti 'sti muggini!…

- Dilizziusi sti sogliuli!…

- Prilibbati 'sti ragnotti!…

- Beddi 'sti sardini cu la testa!…

Comu putiti immagginari, li naselli, li muggini, li sogliuli, li ragnotti e li sardini, jìaru tutti 'nsìami ni la bagnera, a fari cumpagnia a li trigli.

L'urtimu ca ristò ni la riti fu Pinocchiu.

Appena lu piscaturi lu tirò fori, allargò li so' ucchiuna virdi pi la meraviglia, gridannu quasi scantatu:

- Chi razza di pisci è chistu? Di pisci fatti accussì nun ricùardu d'avìrini mai manciatu!

E riturnò a talìarlu attentamenti, e doppu avìrlu taliatu beni beni pi ogni vìarsu, finì dicìannu:

- Capivu: havi a essiri un granciu di mari.

Allura Pinocchiu murtificatu di sèntirisi scanciatu pi un granciu, dissi cu aria risintuta:

- Ma chi granciu e nun granciu? Talìa comu mi tratta! Ju pi so' regula sugnu un pupu.

- Un pupu? - dissi lu piscaturi. - Dicu la verità, lu pisci pupu è pi mìa un pisci nùavu! Mìagli accussì! Ti manciu vulintìari.

- Mangiàrimi? Ma voli capiri ca ju nun sugnu un pisci? O nun senti ca parlu, e raggiunu comu vossìa?

- E' verissimu, - dissi lu piscaturi, - e siccomu vidu ca si' un pisci, ca ha' la furtuna di parlari e raggiunari, comu a mìa, accussì vùagliu usariti puru ju lu dovutu rispìattu.

- E 'stu rispìattu quali fussi?…

- Comu signu d'amicizia e di stima particulari, lassu a tìa di scegliri comu essiri cucinatu. Disidiri essiri frijutu intra 'na padedda, oppuri prifirisci essiri cùattu intra un taganu cu la sarsa di pumadoru?

- A diri lu veru, - rispunnì Pinocchiu, - si duvissi scegliri, prifirisciu chiuttùastu d'essiri lassatu libberu, pi putiriminni turnari a la ma' casa.

- Tu schìarzi? Ti pari ca ju vùagliu perdiri l'occasioni di tastari un pisci accussì raru? Nun capita certu tutti li jorna un pisci pupu ni 'sti mari. Lassa fari a mìa: ti friju intra 'na padedda 'nsìami a tutti l'àutri pisci, e cci rìasti cuntentu. Essiri frijutu in cumpagnia è sempri 'na cunsulazioni.

L'infilici Pinocchiu, a sentiri chistu, accuminciò a chianciri, a gridari, a raccumannarisi e chiancìannu diciva:

- Quant'era mìagliu c'avissi jutu a la scola!… Vonsi ascuntari li cumpagni, e ora la pagu! Ih!… Ih!… Ih!…

E vistu ca s'agitava comu 'n'ancìdda e faciva sfùarzi incredibbili, pi scappari di li grampi di lu piscaturi virdi, chistu pigliò 'nu biaddrru filu di juncu, e doppu avìrilu attaccatu pi li mani e pi li pìadi, comu un salami, lu jittò 'nfunnu a la bagnera cu l'àutri.

Pùa, tratu fori 'na 'nguantera di lignu, china di farina, accuminciò a 'nfarinari tutti ddi pisci; e manu manu ca l'avìa 'nfarinati, li jittava a frijiri intra la padedda.

Li primi a ballari nill'ùagliu bollenti fùaru li poviri naselli: pùa tuccò a li ragnotti, pùa a li muggini, pùa a li sogliuli e a li sardini, e pùa vinni lu turnu di Pinocchiu. Ca a vìdirisi vicinu a la morti (e chi morti ladia!) fu pigliatu di tantu trimulizzu e tantu scantu, ca nun avìa cchiù né vuci né ciatu pi raccumannarisi.

Lu poviri figliuzzu si raccumannava cu l'ùacchi!

Ma lu piscaturi virdi, senza mancu fàricci casu, lu girò cincu o sei voti ni la farina, 'nfarinànnulu accussì beni di la testa a li pìadi, ca pariva addivintatu un pupu di jissu.

Pùa lu pigliò pi la testa, e….