XXXI - Doppu cincu misi di cuccagna, Pinocchiu, cu so' granni meraviglia, senti ca cci spunta un biaddu paru di gricchi asinini e diventa u sciccuzzu, cu la cuda e tuttu.

Poviru pupu ca si lu purtaru
ni lu paisi unni joca e abballa;
ddu Lucignolu tintu è lu so’ faru
ca cci piàcinu sulu cantu e palla.

Ma doppu cincu misi di balocchi
'na tinta surprisa è già a li porti.

Finarmenti lu carrettu arrivò; e arrivò senza fari lu minimu rumuri, pirchì li so' roti eranu fasciati di stuppa e di pezzi.

Lu trainavanu dudici parigli di sciccuzzi, tutti di la stessa grannizza, ma di pilu divìarsu.

Quarcunu avìa un culuri di cìnniri, àutri eranu bianchi, àutri brizzulati comu pipi e sali, e àutri rigati cu granni strisci gialli e turchini. Ma la cosa particulari era chista: ca ddi dudici parigli, cioè vintiquattru sciccuzzi, inveci di essiri firrati comu tutti l'àutri armari di tiru o di carricu, avivanu a li pìadi certi stivali d'omu di vacca bianca.

E lu vitturinu di lu carrettu?…

'Mmagginativi 'n'ominu cchiù largu ca lùangu, tènniru e untusu comu 'na badda di burru, cu 'na facciuzza di pumurosa, 'na vuccuzza ca ridiva sempri e 'na vuci suttili e carizzivuli, comu chidda d'un gattu ca si raccumanna a lu bon cori di la patruna di casa.

Tutti li carusi, appena lu vidìvanu, n'arristavanu 'nnamurati e facivanu a gara p'acchianari 'ncapu a lu so' carrettu, pi essiri purtati d'iddu ni dda vera cuccagna canusciuta 'ncapu la carta geografica cu lu nomu attraenti di Paisi di li Balocchi.

Infatti ddu carrettu era già tuttu chinu di carusìaddi tra l'ottu e li dudici anni, ammunziddati unu 'ncapu di l'àutru, comu tanti sardi ni la salamoja. Stavanu mali, stavanu stritti, nun putivanu mancu rispirari: ma nuddu diciva ohi!, nuddu si lamintava. La cunsulazioni di sapiri ca tra quarchi ura avissiru arrivatu intra un paisi, unni nun c'eranu né libbra, né scoli, né maistri, li rinniva accussì cuntenti e rassignati, ca nun sintivanu né li disaggi, né li strapazzi, né la fami, né la siti, né lu sùannu.

Appena ca lu carrettu si fu firmatu, l'ominu si rivurgì a Lucignolu e cu milli smorfii e milli cumplimenti, cci dumannò ridìannu:

- Dìcimi, bìaddu carusu miu, vo' viniri midemma tu ni ddu furtunatu paisi?

- Sicuru ca cci vùagliu viniri.

- Ma t'avvìartu, carinu miu, ca ni lu carrettu nun c'è cchiù pùastu. Comu vidi, è tuttu chinu!…

- Pacìanzia! - dissi Lucignolu, - si nun c'è pùastu dintra, m'adattu a stari assittatu 'ncapu li stanghi di lu carrettu.

E fattu un santu, acchianò a cavaddu a li stanghi.

- E tu, amuri miu?.. dissi l'ominu rifirìannusi tuttu cumplumintusu a Pinocchiu. - Chi vùa fari? Vìani cu nuàutri, o rìasti!…

- Ju rìastu, - rispunnì Pinocchiu. - Ju vùagliu turnarimìnni a la casa mia: vùagliu studiari e vùagliu fàrimi onuri a la scola, comu fannu tutti li carusi pi beni.

- Ca ti purtassi beni!

- Pinocchiu! - dissi allura Lucignolu. - Ascunta a mìa: vìani cu nuàutri ca stammu allegri.

- No, no, no!

- Vìani cu nuàutri ca stammu allegri, - gridaru àutri quattru vuci di dintra lu carrettu.

- Vìani cu nuàutri ca stammu allegri, - gridaru tutti 'nsìami un cintinaru di vuci di dintra lu carrettu.

- E si vìagnu cu vuàutri, chi havi a diri la ma' bona fata? - dissi lu pupu ca già cuminciava a cummòvirisi e a cèdiri.

- Nun ti fari viniri tanti tristizzi. Penza ca jammu intra un paisi unni sìammu patruna di fari chiassu di la matina a la sira!

Pinocchiu nun rispunnì: ma fici un suspiru: pùa fici 'nàutru suspiru: pùa un terzu suspiru; finarmenti dissi:

- Facìtimi pùastu: vùagliu viniri puru ju!…

- Li pùasti sunnu tutti chini, - ripitì l'ominu, - ma pi mustràriti quantu si' graditu, ti pùazzu cediri lu ma' pùastu a cassetta…

- E vu'?

- E ju fazzu la strata a la ppedi.

- No, veramenti, ca nun vi lu pirmìattu. Prifirisciu chiuttùastu acchianari in gruppa a quarchi sceccarìaddu! - gridò Pinocchiu.

Dittu, fattu, s'avvicinò a lu sciccarìaddu di destra di la pima fila e fici l'attu di vulìricci accravaccari: ma l'armaruzzu, girannusi di scattu, cci detti 'na gran mussata ni lu stomacu e lo jittò a gammi all'ariu.

Immagginativi la risatuna impertinenti e sgangarata di tutti ddi carusi presenti a dda scena.

Ma l'ominu nun ridì. S'avvicinò chinu d'amurivulizza a lu sciccuzzu ribelli, e, facìannu finta di dàricci 'na vasata, cci staccò cu un muzzicuni la mità di la gricchia destra.

Intantu Pinocchiu, righìannusi di 'nterra tuttu 'nfuriatu, si lanciò c'un santu 'ncapu la gruppa di ddu poviru armaru. E lu santu fu accussì bìaddu, ca li carusi, finutu d'arridiri, accuminciaru a gridari: "Viva Pinocchiu!" e a battiri forti li mani 'n signu d'applausi, ca nun finivanu cchiù.

Ma eccu c'allimpruvvisu lu sciccuzzu righì tutti du' li gammi di 'nnarrìari, e spustannu velocementi la gruppa all'ariu, jittò 'n terra lu poviru pupu 'mmìazzu a la strata 'n capu 'na muntagna di cuticchia.

Allura granni risati ancora: ma l'ominu, inveci di ridiri, si 'ntisi pigliari di tantu amuri pi ddu sciccuzzu agitatu, ca, cu 'na vasata, cci staccò completamenti la mità di l'àutra gricchia. Pùa dissi a lu pupu:

- Acchiana a cavaddu e nun aviri scantu. Ddu sciccuzzu aviva quarchi griddu pi la testa: ma ju cci dissi du' paroli ni li gricchi e spìaru d'avìrlu fattu addivintari carmu e raggiunevuli.

Pinocchiu acchianò: e lu carrettu accuminciò a caminari: ma mentri li sciccuzzi galuppavanu e lu carrettu curriva 'ncapu li vricci di la via maistra, cci parsi di sentiri 'na vuci debbuli e ca si capiva appena, ca cci dissi:

- Poviru stupidu! Vulisti fari a modu to' ma ti nni hai a pentiri!

Pinocchiu, quasi scantatu, taliò di ccà e di ddà, pi capiri di quali parti vinissiru 'sti paroli; ma nun vitti nuddu: li sciccuzzi galuppavanu, lu carrettu curriva, li carusi dintra lu carrettu durmivanu, Lucignolu runfuliava comu 'n'agghiru e l'ominu assittatu a cassetta, canticchiava tra li dìanti:

- Tutti la notti dùarminu. E ju nun dùarmu mai…

Fattu 'n àutru mìazzu chilometru, Pinocchiu 'ntisi la solita vucidda debbuli ca cci dissi:

-Ricordati, stupiduni! Li carusi ca smìattinu di studiari e giranu li spaddi a li libbra, a li scoli e a li maistri, pi dàrisi interamenti a li jùachi e a lu divirtimìantu, nun pùannu fari àutru ca 'na fini disgraziata! Ju lu sacciu pi prova!… E ti lu pùazzu diri! Havi a viniri un jùarnu ca hai a chiangiri puru tu, comu chianciu ju… ma tannu è tardu!…

A 'sti paroli bisbigliati appena appena, lu pupu, scantatu comu mai, santò 'nterra di la gruppa di l'armaru e jì a pigliari lu so' sciccuzzu pi lu mussu. E immagginativi comu ristò, quannu s'addunò ca lu so' sciccuzzu chianciva… e chianciva propriu comu un carusu!

- Ehi, signuri ominu, - gridò allura Pinocchiu a lu patruni di lu carrettu, - sapiti chi c'è di nùavu? 'Stu sciccuzzu cca chianci.

- Lassalu chianciri: havi a ridiri quannu si marita.

- Ma forsi cci aviti 'nsignatu anchi a parlari?

- No: iddu stessu s'imparò a murmuriari quarchi parola, avìannu statu tri anni intra 'na cumpagnia di cani ammaistrati.

- Poviru armaru!…

- Via, via, - dissi l'ominu, - nun pirdìammu lu nùastru tìampu a vidiri chianciri 'u sceccu. Acchiana a cavaddu, e amunìnni: la notti è frisca e la strata è longa.

Pinocchiu ubbidì sena ciatari. Lu carrettu ripigliò la so' cursa: e la matina, versu l'alba, arrivaru felicimenti ni lu paisi di li Balocchi.

'Stu paisi nun assimigliava a nuddu di l'àutri paisa di lu munnu. La so' populazzioni era fatta tutta di carusi. Li cchiù vìacchi avivanu quattordici anni: li cchiù giovani n'avivanu ottu appena. Ni li strati, 'n alligria, un chiassu, grida di fari 'mpazziri! Gruppi di birbanti intra ogni angulu. Cu jucava a li nuci, cu a li piastrelli, cu a la palla, cu iva in bicicletta, cu 'ncapu un cavadduzzu di lignu; chisti jucavanu a musca-ceca, chiddi àutri s'assicutavanu; àutri, vistuti di pagliazzu, manciavanu la stuppa addrumata: cu ricitava, cu cantava, cu faciva santi murtali, cu si divirtiva a caminari cu li mani 'nterra e cu li gammi allariu; cu spinciva lu cerchiu, cu passiava vistutu di generali cull'elmu di carta e lu squatruni di cartapista; cu ridiva, cu urlava, cu chiamava, cu battiva li mani, cu friscava, cu faciva lu vìarsu di la gaddina quannu fa l'ùavu; 'nsumma un tali finimunnu, un tali chiassu di pàssari, un tali baccanu 'ndiavulatu, di dùvirisi mintiri lu cuttuni ni li gricchi pi nun ristari surdi. Ni tutti li chiazzi si vidivanu tiatrini di tila, affuddati di carusi di la matina a la sira, e ni tutti li mura di li casi si liggivanu scritti cu lu carbuni biddissimi cosi comu: Viva li balocci, (inveci di balocchi): nun vulìmmu cchiù scolli (inveci di nun vulìammu cchiù scoli): abbassu La Rimetica (inveci di l'Aritmetica) e àutri billizzi simili.

Pinocchiu, Lucignolu e tutti li carusi, ca avivanu fattu lu viaggiu cu l'ominu, appena misiru li pìadi intra la città, s'ammiscaru 'mmìazzu a dda granni baraùnna, e intra quarchi minutu, comu è facili 'mmagginari, addivintaru l'amici di tutti. Cu cchiù felici, cu cchiù cuntentu d'iddi?

'Mmìazzu a ddi cuntinui spassi e a ddi svariati divirtimenta, l'uri, li jorna, li simani, passavanu comu tanti lampi.

- Oh! Chi bedda vita! - dicìa Pinocchiu tutti li voti ca pi casu s'incuntrava cu Lucignolu.

- Vidi, allura, si avìa raggiuni?… ripigliava chist'urtimu. - E diri ca tu nun vulìvatu partiri! E pinzari cat t'avìatu misu 'n testa di turnari a la casa di la to' Fata, pi perdiri tìampu a studiari!… Si oji ti libbrasti di la noia di li libbra e di la scola, lu meritu è miu, a li ma' cunsigli, a li ma' primuri, si' d'accordu? Nun cci sunnu ca li veri amici ca pùannu rènniri 'sti granni favura.

- E' veru, Lucignolu! Si oji ju sugnu un carusu veramenti cuntentu, è tuttu meritu to'. E lu maistru, inveci, sa' chi mi diciva parlannu di tìa? Mi diciva sempri: "Nun praticari ddu birbanti di Lucignolu pirchì Lucignolu è un cumpagnu tintu e nun po' cunsigliàriti àutru ca a fari mali!…".

- Poviru maistru! - rispunnì l'àutru muvìannu la testa. - Lu sacciu purtroppu ca nun mi suppurtava e ca si divirtiva sempri a calunniàrimi, ma ju sugnu ginirusu e lu pirdunu"

- Arma granni! - dissi Pinocchiu, abbrazzannu cu affettu l'amicu e dànnucci 'na vasata 'mmìazzu a l'ùacchi.

Intantu avìa già cincu misi ca durava 'sta bedda cuccagna di jucari e divèrtirisi jurnati sani, senza mai vidiri 'n faccia né un libbru, né la scola, quannu 'na matina Pinocchiu, addriviglànnusi, appi, comu si dici, 'na granni brutta surprisa ca lu misi propriu di malumuri.