XXXIII- Diventa un veru sciccuzzu, veni vinnutu, e l’accatta lu diretturi di ‘na cumpagnia di pagliacci pi ‘nsignaricci a ballari e santari li circuna; ma ‘na sira s’azzoppa e allura l’accatta ‘n’àutru, pi fari cu la so’ peddi un tammuru.

Pi lu gran circu veni iddu accattatu,
unni curri e addiverti, segui lu sonu;
ma pùa pi 'na caduta resta azzuppatu
sulu pi peddi di tammuru è bonu!

Cu 'na corda a lu mari veni calatu
lu so' distinu ormai è già signatu.

Vidìannu ca la porta nun s’apriva, l'Ominu la sbarracò cu 'na violentissima pidata: trasutu ca fu ni la stanza, dissi cu la so' solita risatina a Pinocchiu e Lucignolu:

- Bravi carusi! Aviti ragliatu beni, ju vi canuscivu subbitu di la vuci. E pi chistu ca sugnu ccà.

A 'sti paroli, li du' sciccuzzi ristaru ammartucuti, cu la testa vascia, cu li gricchi vasci e cu la cuda 'mmìazzu li gammi. All'iniziu l'Ominu li lassò, l'accarizzò, li parpiò: pùa, trata fori la striglia, accuminciò a strigliarli pi beni. E quannu a furia di strigliarli, li fici lucenti comu du' specchi, allura cci misi lu capizzuni e li purtò ni la chiazza di lu mircatu, cu la spranza di vinnìrli e di ricavarini un discretu guadagnu.

E li cumpratura, infatti, nun si ficiru aspittari.

Lucignolu fu accattatu da un viddanu, ca cci avìa murutu lu sceccu lu jùarnu prima, e Pinocchiu fu vinnutu a lu diretturi di 'na cumpagnia di pagliazzi e di santaturi di corda, ca l'accattò pi ammaistrarlu e farlu pùa santari e ballari 'nsìami a l'àutri armari di la cumpagnia.

E ora capìstivu, litturi mia picciliddi, quali era lu bìaddu mistìari ca faciva l'Ominu? 'Stu tintu mustricìaddu, ca pariva tuttu latti e meli, jìva ogni tantu cu lu carrettu in giru pi lu munnu: pi la via cugliva cu prumessi e smorfii tutti li carusi svugliati, ca s'annuiavanu di li libbra e di la scola: e doppu avìrli carricati 'ncapu lu so' carrettu, li purtava ni lu Paisi di li Balocchi, pi fàricci passari tuttu lu tìampu a jucari, a fari chiassu e a divèrtirisi. Quannu pùa li poviri carusi illusi, a furia di jucari sempri e di nun studiari mai, divintavanu tanti sciccarìaddi, allura tuttu allegru e cuntentu s'impussissava d'iddi e li purtava a vìnniri ni li feri e ni li mircati. E accussì intra picca anni avìa fattu un saccu di sordi e era divintatu miliunariu.

Chiddu ca successi a Lucignolu, nun lu sacciu: sacciu, però, ca Pinocchiu jì 'ncontru finu di li primi jorna a 'na vita durissima a strapazzata.

Quannu fu purtatu ni la stadda, lu nùavu patruni cci inchì la manciatura di paglia: ma Pinocchiu, doppu ca ni tastò 'na vuccata, la risputò.

Allura lu patruni, lamintannusi, cci inchì la manciatura di fìanu: ma mancu lu fìanu cci piacì.

- Ah! nun ti piaci mancu lu fìanu? - gridò lu patruni arraggiatu. - Lassa fari, sciccuzzu bìaddu, ca si hai capricci 'n testa, cci pìansu ju a livaritìlli!…

E comu punizioni, cci detti 'na zuttata ni li gammi.

Pinocchiu, pi lu gran duluri, accuminciò a chianciri e a ragliari, e ragliannu dissi:

- J-a, j-a la paglia nun la pùazzu diggiriri!..

- Allura mancia lu fìanu! - rispunnì lu patruni ca capiva benissimu lu dialettu asininu.

- Ja, j-a, lu fìanu mi fa mali a lu cùarpu!…

- Pritìanni, forsi, ca u' sceccu camu a tìa, l'avissi a mantèniri a pìatti di gaddina e capuna cu la gilatina?- cci arrispunnì lu patruni arraggiannusi sempri cchiù e dànnucci 'na secunna nirbata.
A dda secunna nirbata Pinocchiu, pi prudenza, si carmò subbitu e nun dissi àutru.

Intantu la stadda fu chiusa e Pinocchiu ristò sulu: e vistu c'avìa tanti uri ca nun manciava accuminciò a sbadigliari pi lu granni pitittu. E, sbadigliannu, grapiva la vucca ca pariva un furnu.

A la fini, nun truvannu àutru ni la manciatura, si rassignò a masticari tanticchia di fìanu: e doppu avìrlu masticatu pi beni, chiuì l'ùacchi e lu mannò ni la panza.

- 'Stu fìanu nun è ladiu, - pùa dissi intra d'iddu, - ma quantu avissi statu mìagliu c'avissi cuntinuatu a studiari!… A 'st'ura, inveci di fìanu, avissi pututu manciari un pìazzu di pani friscu e 'na bedda fedda di salami!… Pacìanzia!

La matina doppu, arrivigliànnusi, circò subbitu ni la manciatura n'àutra tanticchia di fìanu; ma nun la truvò pirchì l'avìa manciatu tuttu ni la notti.

Allura pigliò 'na vuccata di paglia tritata: ma mentri la masticava si duvitti addunari ca lu sapuri di la paglia tritata nun assimigliava pi nenti né a lu risottu a la milanisi né a li maccarruna a la napulitana.

- Pacìanzia! - ripitì, cuntinuannu a masticari. - C'armenu la ma' disgrazia putissi serviri di lezzioni a tutti li carusi disubbidienti e ca nun hannu voglia di studiari.

- Pacìanzia!… pacìanzia!

- Pacìanzia un cùarnu! - urlò lu patruni, trasìannu ni ddu mumentu ni la stadda. - Cridi forsi, miu caru sciccuzzu, ca ju t'accattavu sulu pi dàriti di viviri e manciari? Ju t'accattavu pi fàriti travagliari e pi fàrimi guadagnari tanti sordi. Allura fa' lu bravu! Vìani cu mia ni lu circu, e ddà t'insugnu a santari li cerchi, a rumpiri cu la testa li vutti di carta e a ballari lu valzer e la polca, stannu drittu ni li gammi di 'nnarrìari.

Lu poviru Pinocchiu, pi amuri o pi forza, duvitti 'mparari tutti 'sti cosi biddissimi; ma, pi putirli 'mparari, cci vùansiru tri misi di lezzioni, e tanti zuttati di livàricci lu pilu.

Vinni finarmenti lu jùarnu, ca lu so' patruni potti annunziari u' spittaculu veramenti straurdinariu. Li cartilluna di diversi culura, attaccati a li cantuneri di li strati, dicivanu accussì:

 

GRANNI  SPITTACULU DI GALA

                    PI’ ‘STA SIRA
      CCI SARANNU LI SOLITI SANTI
      ED ESERCIZI SORPRENDENTI
          FATTI DI TUTTI L’ARTISTI E
DI TUTTI LI CAVADDI MASCULI E FIMMINI
                 DI LA CUMPAGNIA

           E SARA’ PRISINTATU
PI LA PRIMA VOTA LU FAMUSU

   SCICCUZZU   PINOCCHIU
                                                                      dittu
                                       LA STIDDA DI LA DANZA

                        
LU TIATRU SARA’ ADDRUMATU A JUARNU

 

Dda sira, comu vi putiti immagginari, 'n'ura prima c'accuminciassi lu spittaculu, lu teatru era tuttu chinu. Nun si truvava cchiù né un pùastu distintu, né 'ncapu lu parcu, né mancu a pagarlu a pisu d'oru.

Li gradinati di lu circu eranu chini di picciliddi comu furmiculi, di caruseddi e di carusi di tutti l'età, c'avivanu la frevi 'n cùarpu pi lu desideriu di vidiri ballari lu famusu sciccuzzu Pinocchiu.

Finuta la prima parti di lu spittaculu, lu diretturi di la cumpagnia, vistutu cu 'na giubba nìura, pantaluni bianchi a coscia e stivaluni di peddi finu 'ncapu li ghinocchia, si prisintò a ddu granni pubblicu, e fattu un granni inchinu, fici cu granni sulinnità 'stu discursu sproporziunatu:

"Rispittabbili pubblicu, cavaliari e signuri! L'umili suttuscrittu essìannu di passaggiu pi 'sta illustri cittadina, vonsi fàrimi l'onuri e anchi lu piaciri di prisintari a 'stu intelligenti e granni uditoriu un famusu sciccuzzu, ca appi l'onuri di ballari davanti a la So' Maistà l'Impiraturi di tutti li Corti principali d'Europa. E cu lu ringraziarli, aiutatini di la vostra animatrici prisenza e cumpatitini!".

'Stu discursu fu accumpagnatu di tanti risati e di tanti applausi: ma l'applausi si radduppiaru e divintaru 'na speci d'uraganu a la cumparsa di lu sciccuzzu Pinocchiu 'mmìazzu a lu circu. Iddu era tuttu paratu a festa. Aviva 'na briglia nova di peddi allustrata, cu fibbii e ornamenti d'ottuni; du' camelii bianchi a li gricchi; la grigna divisa in tanti rizzuliddi attaccati cu fiocchettini d'argentu attravìarsu la vita, e la cuda tutta 'ntricciata cu nastri di villutu amarantu e cilesti. Era, 'nsumma, u' sciccuzzu di fari 'nnamurari!

Lu diretturi, prisintannulu a lu pubblicu, cuntinuò cu 'sti paroli:

"Rispittabbili udituri! Nun vi vùagliu cuntari farfantarii di li granni difficultà c'appi a superari pi capiri e suttumittiri 'stu magnificu armaru, mentri si pasciva libberamenti di muntagna in muntagna ni li chianuri di la zona calla. Ossirvati, vi pregu, quanta sirvaggiuni nesci di li so' ùacchi, pi 'stu mutivu siccomu m'arriniscìaru 'nnutuli tutti li sistemi pi farlu addivintari civili comu tutti l'armari a quttru grampi, appi cchiù voti a fari ricursu a lu graditu dialettu di la zotta. Ma ogni mia gintilizza inveci di farimi binvuliri d'iddu, mi 'nn'ha maggiurmenti inimicatu l'animu. Ju però, siguìannu lu sistema di Galles, truvai ni la so' testa tanticchia di cartaggini d'ùassu ca la stessa Facultà Medicea di Parigi canuscì d'essiri chiddu lu bulbu ca rigenera li capiddi e lu ballu pirricu. E pi chistu ju lu vonsi ammaistrari ni lu ballu e ni li relativi santi di li cerchi e di li vutti foderati di fogliu. Ammiratilu, e pùa giudicatilu! Prima però di pigliari cugnatu di vuàutri, pirmittiti, o signuri, ca ju v'invitu a lu diurnu spittaculu di dumani sira: ma ni lu casu ca lu tìampu chiuvusu minacciassi acqua, allura lu spettaculu inveci di dumani sira, è posticipatu a dumani matina, a li uri unnici antimiridiani di pomeriggiu".

E a 'stu puntu lu diretturi fici 'n àutra prufunnissima riverenza: e rivurgìannusi a Pinocchiu, cci dissi:

- Animu, Pinocchiu!… Primu d'incuminciari li vùastri esercizii, salutati 'stu rispittabbili pubblicu, cavalìari, dami e carusi!

Pinocchiu, ubbidìenti, piegò subbitu li du' ghinocchia davanti, finu 'nterra, e ristò 'nginucchiatu finu a tantu ca lu diretturi, facìannu friscari la zotta, nun cci gridò:

- A passu!

Allura lu sciccuzzu si righì 'ncapu li quattru grampi, e accuminciò a girari 'ntùarnu a lu Circu, caminannu sempri a passu.

Doppu tanticchia lu diretturi gridò:

- A trottu! - e Pinocchiu, ubbidienti a lu cumannu, cangiò lu passu a trottu.

- A galoppu!… e Pinocchiu si misi a galuppari.

- A carriera!… e Pinocchiu si misi a curriri a carrera stisa.

Ma mentri curriva comu un barberu, lu diretturi, righìannu lu vrazzu all'ariu, scarricò un cùarpu di pistola. A ddu cùarpu lu sciccuzzu, facìannu finta d'essiri ferutu, cadì distisu ni lu Circu, comu si fussi mùartu veramenti.

Mentri si sullivava di 'nterra, 'mmìazzu a 'u scoppiu di applausi, urli e battimani, ca jìvanu a li stiddi, cci vinni naturali di rìghiri la testa e di taliari versu antu… e taliannu, vitti intra un palcu 'na bedda signura, ca aviva a lu cùaddu 'na grossa cullana d'oru, e di dda pinniva un midagliuni.

Ni lu midagliuni c'era dipinciutu lu ritrattu d'un pupu.

- Ddu ritrattu è lu miu!… dda signura è la Fata! - dissi intra d'iddu Pinocchiu, canuscìannula subbitu: e lassannusi vinciri di la gran cuntintizza, pruvò a gridari:

- Oh Fatina mia! oh Fatina mia!

Ma inveci di 'sti paroli, cci niscì di la gula 'na ragliata accussì sonora e longa, ca fici ridiri tutti li spittatura, e specialmenti tutti li carusi ca eranu ni lu teatru. Allura lu diretturi, p'insignàricci e farìcci capiri ca nun è bona educazioni mintìrisi a ragliari 'n faccia a lu pubblicu, cci detti cu lu manicu di la zotta 'na bacchittata ni lu nasu.

Lu poviri sciccuzzu, tratu fori un parmu di lingua, si la liccò pi armenu cincu minuti, cridìannu forsi accussì di carmari lu duluri c'avìa 'ntisu.

Ma quali fu la disperaziuni quannu, girannusi versu antu 'na secunna vota, vitti ca lu palcu era vacanti e ca la Fatina era spruta!…

Si 'ntisi comu muriri: l'ùacchi si cci unchiaru di lacrimi e accuminciò a chianciri a vadduni. Nuddu però si 'n'addunò e, menu di l'àutri, lu diretturi, ca, anzi, facìannu friscari la zotta, gridò:

- Bravu, Pinocchiu! Ora facìti vidiri a 'sti signuri cu quanta grazia sapiti santari li cerchi.

Pinocchiu cci tintò du' o tri voti: ma ogni vota c'arrivava a lu cerchiu, inveci di attravirsarlu, cci passava cchiù comodamenti di sutta. A la fini fici un santu e l'attraversò: ma li gammi di 'nnarrìari cci arristaru disgraziatamenti atturcigliati a lu cerchiu: pi ssù motivu cadì 'nterra di l'àutra parti.

Quannu si righì, era azzuppatu, a a stentu potti turnari a la scuderia.

- Fori Pinocchiu! Vulìammu lu sciccuzzu! Fori Pinocchiu! - gridavanu li carusi di la platea, 'mpietusiti e cummossi pi ddu casu tantu tristi.

Ma lu sciccuzzu pi dda sira nun si fici vidiri.

La matina doppu lu veterinariu, cioè lu mìadicu di l'armari, quannu lu visitò, dichiarò c'avissi arristatu zoppu pi tutta la vita.

Allura lu diretturi dissi a la garzuni di stadda:

- Chi vùa ca mi po' fari u' sceccu zoppu? Po' essiri un manciapani e basta. Portalu ni la chiazza pi vìnnirlu.

Arrivati ni la chiazza, truvaru un cumpraturi, ca dumannò a lu garzuni di stadda:

- Quantu vùa pi 'stu sciccuzzu zoppu?

- Vinti liri.

- Ju ti dugnu vinti sordi. Nun cridiri ca l'accattu pi sèrvirimi d'iddu: l'accattu sulu pi la so' peddi. Vìu ca havi la peddi tantu dura, e cu la so' peddi cci vùagliu fari un tammuru pi la banna musicali di lu ma' paisi.

Lassu pinsari a vuàutri, carusi, lu beddu piaciri ca fu pi lu poviru Pinocchiu, quannu 'ntisi ca era distinatu a divintari tammuru!

Fattu sta ca lu cumpraturi, appena pagò li vinti sordi, purtò lu scicuzzu 'ncapu u' scogliu ca era 'ncapu la riva di lu mari; e doppu ca cci misi 'na rocca a lu cùaddu e doppu avìrlu attaccatu pi 'na grampa cu 'na corda ca tiniva 'mmani, cci detti 'n ammuttuni e lo jittò ni l'acqua.

Pinocchiu, cu ddu macignu a lu cùaddu, jì subbitu a lu funnu; e lu cumpraturi, tinìannu sempri stritta 'mmani la corda, s'assittò 'ncapu lu scogliu, aspittannu ca lu scicuzzu avissi tuttu lu tìampu di muriri affucatu, pi pùa livàricci la peddi.