XXXV - Pinocchiu ritrova ni lu cùarpu di lu Pisci-cani … Cu ritrova? Liggiti 'stu capitulu e lu sapiti.

Vitti 'na luci 'nfunnu a dda gran panza
unni c'era Geppettu biancu di nivi;
abbrazzati chiancìaru, senza 'na spranza,
di turnari a lu munnu, ancora vivi.

Ma pùa Pinocchiu si lu misi a spadda
e scapparu d'a vucca, comu 'na badda!

Pinocchiu, appena dissi addiu a lu so' bonu amicu Tunnu, si misi quasi a natari mmìazzu a ddu scuru, e accuminciò a caminari tuccannu di ccà e di ddà intra lu cùarpu di lu Pisci-cani, diriggìannusi un passu apprìassu a l'àutru versu dda lucìdda ca vidìa appena luntanu luntanu.

E caminannu 'ntisi ca li so' pìadi sguazzavanu intra 'na zotta d'acqua grassa e sciddicusa, e dd'acqua sapiva d'un oduri accussì acutu di pisci frittu ca cci pariva d'essiri a mezza quaresima.

E cchiù jiva avanti, e cchiù lu chiaruri si faciva lucenti e distintu: finu ca, camina, camina, a la fini arrivò: e quannu fu arrivatu…. Chi è ca truvò? Vi lu lassu induvinari: truvò 'na tavulidda priparata, cu 'ncapu 'na cannila addumata 'mpilata intra 'na buttiglia di cristallu virdi, e assittatu a lu tavulinu un vicchiarìaddu tuttu biancu, comu si fussi di nivi o di panna muntata, ca circava di manciari quarchi pisciuzzu vivu, ma tantu vivu, ca a li voti mentri lu manciava, addirittura cci scappava di la vucca.

A la vista di ddu poviru vicchiarìaddu appi 'n alligrizza accussì granni e accussì inaspittata, ca picca cci mancò ca cadissi in deliriu. Vuliva ridiri, vuliva chianciri, vuliva diri un saccu di cosi; e inveci bruntulava cunfusamenti e chicchiava paroli a mità e sconclusiunati.

Finarmenti cci arrinscì a jittari un gridu di gioia e allargannu li vrazza e jittannusi a lu cùaddu di lu vicchiarìaddu, accuminciò a urlari:

- Oh! Patruzzu miu! Finarmenti vi truvavu! Ora nun vi lassu cchiù, mai cchiù, mai cchiù!

- Allura l'ùacchi mi dicinu lu veru? - rispunnì lu vicchiarìaddu grattannusi l'ùacchi, - Allura tu si' propriu lu ma' caru Pinocchiu?

- Sì, sì, sugnu propriu ju! E vu' già mi pirdunàstivu, nunn'è veru? Oh! Patruzzu miu, comu siti bùanu! .. e pinzari ca ju, inveci… Oh! Si sapìssivu quanti disgrazii mi cadìaru 'n testa e quanti cosi mi jìaru tùarti! Figurativi ca lu jùarnu ca vu', poviru patruzzu, vinnìannu la vostra giacca m'accattàstivu l'Abbeccedariu pi jiri a la scola, ju scappavu pi jiri a vidiri li pupi, e lu puparu mi vuliva mintiri 'ncapu lu fùacu pi cociri lu crastu arrustu, ca fu chiddu ca pùa mi detti cincu muniti d'oru, pirchì li purtassi a vu', ma ju truvai la Vurpi e lu Gattu, ca mi purtaru ni l'osteria di lu Gammaru russu unni si misiru a manciari comu lupi, e partutu sulu di notti 'ncuntravu l'assassini ca si misiru a cùrririmi apprìassu, e ju via, e iddi 'nnarrìari, e ju via, e idi sempri 'nnarrìari, e ju via, finu ca m'impiccaru a lu ramu di la Quercia granni, unni pùa la bedda Bammina cu li capiddi turchini mi mannò a pigliari cu 'na carrozzina, e li mìadici, quannu mi visitaru, dissiru subbitu: "Si nun è mùartu, è signu ca è sempri vivu", e allura mi scappò di diri 'na farfantarìa, e lu nasu accuminciò a crisciri e nun mi passava cchiù di la porta di la cammara, pi 'stu mutivu jivu cu la Vurpi e lu Gattu a siminari li quattru muniti d'oru, ca una l'aviva spinnuta all'osteria, e lu pappagaddu si misi a ridiri, e inveci di dumila muniti nun truvavu cchiù nenti, e quannu lu judici sappi ca avìa statu arrubbatu, mi fici subbitu mintiri in priggiuni, pi dari 'na soddisfazzioni a li latri, d'unni, vinìannu via, vitti 'na bedda grappa di racina intra un campu, ca ristavu 'ncagliatu intra 'na trappula e lu viddanu di santa raggiuni mi misi lu cuddaru di cani pirchì facissi la guardia al lu puddaru, ca canuscì la ma' 'nnuccenza e mi lassò jiri, e lu Serpenti, cu la cuda ca cci fumava, accuminciò a ridiri e si cci rumpì 'na vina di lu pìattu e accussì turnavu a la Casa di la bedda Bammina, ca era morta, e la Palumma vidìannu ca cianciva mi dissi: "Ju vitti lu to' patri ca si fabbricava 'na varchicedda pi vinìriti a circari", e ju cci dissi: "Oh! Si avissi l'ali puru ju", e idda mi dissi: "Vùa viniri ni lu to' patri?", e ju cci dissi: "Macari! Ma cu mi cci porta?", e iddu mi dissi: "Ti cci pùartu ju", e ju cci dissi: "Comu?", e idda mi dissi: "Acchianami 'ncapu la gruppa", e accussì vulammu tutta la notti, e pùa la matina tutti li piscatura ca taliavanu versu lu mari mi dissiru: "C'è un poviru omu intra 'na varchicedda ca sta pi affucari", e ju di luntanu vi canuscivu subbitu, pirchì mi lu diciva lu cori, e vi fici signali di turnari a la spiaggia….

- Ti canuscivu puru ju, - dissi Geppettu, - e avissi voluntìari turnatu a la spiaggia: ma comu fari? Lu mari era grùassu e un cavadduni mi vuntò la varchicedda. Allura un terribbili Pisci-cani ca era dda vicinu, appena mi vitti ni l'acqua currì subbitu versu di mia, e trata fori la lingua, mi pigliò paru paru, e mi manciò comu un tortellinu di Bologna.

- E quantu tìampu havi ca siti 'nchiusu cca intra! - dumannò Pinocchiu.

- Di ddu jùarnu in avanti, forsi havi ormai du' anni: du' anni, Pinocchiu miu, ca mi pàrinu du' seculi!

- E comu facistivu a campari? E unni truvastivu la cannila? E li cirina pi addumarla, cu vi li detti?

- Ora ti cuntu tuttu. Tu hai a sapiri ca dda stessa burrasca, ca vuntò la ma' varchicedda, fici affunnari un bastimìantu mercantili. Li marinara si sarvaru tutti, ma la bastimìantu calò a lu funnu e lu solitu Pisci-cani, ca ddu jùarnu avìa un pitittu eccellenti, doppu ca si 'nghiuttì a mia, si 'ngiuttì puru lu bastimìantu….

- Comu? Lu 'nghiuttì tuttu c'un sulu vuccuni? …. - dumannò Pinocchiu meravigliatu.

-Tuttu c'un sulu vucuni: e risputò sulu l'arbulu maistru, pirchì cci avìa ristatu tra li dìanti comu 'na lisca. Pi ma' granni furtuna, ddu bastimìantu era carricu di carni sarbata intra cassetti di stagnu, di viscotta, cioè di pani arrustutu, di buttigli di vinu, di racina sicca, di tumazzu, di cafè, di zuccaru, di cannili stearici e di scatuli di cirina di cira. Cu tutta 'sta grazia di Diu potti campari du' anni: ma oji sugnu versu la fini: Oji ni la dispensa nun c'è cchiù nenti, e 'sta cannila, ca vidi addumata, è l'urtima ca m'arristò….

- E doppu?…

- E doppu, caru miu, ristammu tutti du' a lu scuru.

- Allura, patruzzu miu, - dissi Pinocchiu, - nun c'è tìampu di perdiri. Bisogna pinzari subbitu a scappari…

- A scappari?.. E comu?

- Scappannu di la vucca di lu Pisci-cani e jittànnusi a natari ni lu mari.

- Tu parli beni: ma ju, caru Pinocchiu, nun sacciu natari.

- E chi 'mpurtanza havi?… Vu' m'acchianati a cavadduzzu 'ncapu li spaddi e ju, ca sugnu un bonu nataturi, vi pùartu sanu e sarvu finu a la spiaggia.

- Illusioni, carusu miu! - rispunnì Geppettu, muvìannu la testa e ridìannu malinconicamenti. - Ti pari pussibbili ca un pupu, antu appena un metru, comu si' tu, po' aviri tanta forza di purtàrimi natannu 'ncapu li spaddi?

- Pruvatici e viditi! A ogni modu, siddu è scrittu 'n cìalu ca avìammu a muriri, armenu avìammu la cunsulazzioni di muriri abbrazzati 'nsìami.

E senza diri àutru, Pinocchiu pigliò 'mmanu la cannila, e caminannu tinìannusi a la corda, dissi a so' patri:

- Viniti apprìassu a mia, senza aviri scantu.

E accussì caminaru assà, e attravirsaru lu stomacu di lu Pisci-cani. Ma junti ca fùaru ni lu puntu unni cuminciava la granni gula di lu mostru, pinsaru beni di firmàrisi pi dari 'n occhiata e cogliri lu mumentu giustu pi scappari.

Ora bisogna sapiri ca lu Pisci-cani, essìannu tantu vìacchiu e suffrìannu d'asma e di palpitamìantu di cori, era custrettu a dormiri a vucca aperta: pi 'stu mutivu Pinocchiu, affacciannusi all'iniziu di la gula e taliannu all'ariu, potti vidiri fori di dd'enormi vucca aperta un pìazzu di cìalu stiddatu e un biddissimu lumi di luna.

- Chistu è lu veru mumentu pi scappari, - bisbigliò allura girannusi a lu so' patri. - Lu Pisci-cani dormi comu un ghiru: lu mari è tranquillu e cci si vidi comu di jùarnu. Viniti allura, patruzzu, darrìari a mia e fra tanticchia siammu sarvi.

Dittu fattu, acchianaru pi la gula di lu mostru marinu, e arrivati ni' dd'immensa vucca cuminciaru a caminari in punta di pìadi 'ncapu la lingua; 'na lingua accussì larga e accussì longa, ca pariva un granni viùalu di jardinu. E già stavanu facìannu un granni santu e si stavanu jittannu ni lu mari, quannu, all'improvvisu, lu Pisci-cani starnutì, e ni lu starnutiri, detti u' scussuni accussì violentu, ca Pinocchiu e Geppettu si truvaru rimannati a lu 'nnarrìari e jittati arrìari 'nfunnu a lu stomacu di lu mostru. Ni lu granni urtu di la caduta la cannila s'astutò, e patri e figliu ristaru a lu scuru.

- E ora?… dumannò Pinocchiu facìannusi seriu.

- Ora carusu miu, siammu belli e pirduti.

- Pirchì pirduti? Datimi la manu, patruzzu, e attentu a non sciddicari!…

- Unni mi pùarti?

- Duvìammu ritintari di scappari. Viniti cu mia e nun aviti scantu.

Dittu accussì, Pinocchiu pigliò lu so' patri pi la manu: e caminannu sempri in punta di pìadi, acchianaru 'nsìami pi la gula di lu mostru: pùa attravirsaru tutta la lingua e scravaccaru li tri filari di dìanti. Prima però di fari lu gran santu, lu pupu dissi a so' patri:

- Acchianàti a cavadduzzu 'ncapu li ma' spaddi e abbrazzatimi forti forti. A lu rìastu cci pìansu ju.

Appena Geppettu si sistimò pi beni 'ncapu li spaddi di lu figliu, Pinocchiu, sicurissimu di lu fattu so', si jittò ni l'acqua e accuminciò a natari. Lu mari era tranquillu comu l'ùagliu: la luna splinniva cu tuttu lu so' chiaruri e lu Pisci-cani cuntinuava a dormiri un sùannu accussì funnutu, ca nun l'avissi addivigliatu mancu 'na cannunata.