XXXVI - Finarmenti Pinocchiu finisci d'essiri un pupu e diventa un carusu.

Sarvati di lu Tunnu a cavasedda
Pinocchiu si minti a travagliari
cu tantu amuri, ca la Fata bedda
un miraculu fa: stati a 'scuntari:

Pupu parlanti era, ora è un carusu,
e Geppettu è lu so' patri amurusu!

 Mentri Pinocchiu natava veloci p'arrivari a la spiaggia, s'addunò ca lu so' patri, ca cci stava a cavadduzzu 'ncapu li spaddi e aviva li gammi mità ni l'acqua, trimava fittu fittu, comu si ddu poviru omu avissi 'na frevi tirzana.

Trimava di friddu o di scantu? Cu lu sapi? Forsi tanticchia di l'unu e tanticchia di l'àutru. Ma Pinocchiu, cridìannu ca ddu trimuri fussi di scantu, cci dissi pi cunfurtarlu:

- Curaggiu pa'! Intra quarchi minutu arrivammu 'nterra sani e sarvi.

- Ma unni è 'sta spiaggia biniditta? - dumannò lu vicchiarìaddu divintannu sempri cchiù nirbusu, e appuntannu l'ùacchi, comu fannu li sarti quannu 'mpilanu la guglia. - Sugnu ccà a taliari ni tutti li parti, e nun vidu àutru ca cìalu e mari.

- Ma ju vìu anchi la spiaggia, - dissi lu pupu. - Pi vostra regula ju sugnu comu li gatti: cci vidu mìagliu di notti ca di jùarnu.

Lu poviru Pinocchiu facìa finta d'essiri di bon umuri: ma inveci…. Inveci accuminciava a scuraggiàrisi: li forzi cci mancavanu, lu so' rispiru divintava grùassu e affannusu… 'nsumma nun ni putiva cchiù, la spiaggia era sempri luntana.

Natò finu c'appi ciatu: pùa si girò cu la testa versu Geppettu, e dissi cu paroli rutti:

- Patri miu, aiutatimi…. Pirchì mùaru!

E lu patri e lu figliu ormai stavanu affucannu, quannu 'ntisiru 'na vuci di chitarra stunata ca dissi:

- Cu è ca mori?

- Sugnu ju e lu poviru patri!…

- 'Sta vuci la canusciu! Tu si' Pinocchiu!..

- Pricisamenti: e tu?

- Ju sugnu lu Tunnu, lu to' cumpagnu di priggiuni intra lu Pisci-cani.

- E comu facisti a scappari?

- Fici comu a tia. Tu si' chiddu ca m'insignò la strata, e doppu a tia, scappavu puru ju.

- Tunnu miu, tu càpiti propriu a tìampu! Ti supplicu pi l'amuri ca pùarti a li Tunnini to' figli: aiutani, o sìammu pirduti.

- Voluntìari e cu tuttu lu cori. Attaccativi tutti du' a la ma' cuda, e lassativi guidari. Intra quattru minuti vi pùartu a la spiaggia.

Geppettu e Pinocchiu, comu putiti immagginari accittaru subbitu l'invitu: ma inveci d'attaccarisi a la cuda, pinsaru cchiù comodu mìntirisi a cavasèdda di lu Tunnu.

- Siammu troppu pisanti?… cci dumannò Pinocchiu.

- Pisanti? Mancu pi nenti; mi pari d'aviri di 'ncùaddu du' gusci di cunchiglia, - rispunnì lu Tunnu, ca era d'una curpuratura accussì grossa e robusta, ca pariva un vutìaddu di du' anni.

Junti a la spiaggia, Pinochiu santò 'nterra pi primu, pi aiutari lu so' patri a fari lu stessu; pùa si girò versu lu Tunnu, e cu vuci cummossa cci dissi:

- Amicu miu, tu sarvasti lu ma' patri! Pi chistu nun haiu paroli pi ringrazzìariti abbastanza! Pirmìatti armenu ca ti dugnu 'na vasata comu signu di riconoscenza eterna!…

Lu Tunnu tirò lu mussu fori di l'acqua, e Pinocchiu, piegannusi cu li ghinocchia 'nterra, cci detti 'n'affettuosissima vasata 'ncapu la vucca. Pi 'stu fattu di spuntanea e vivissima tinirizza, lu poviru Tunnu, ca nun era abbituatu, si 'ntisi accussì commossu, ca vrigugnànnusi a fàrisi vidiri chianciri comu un carusìaddu, misi la testa sutt'acqua e sprì.

Intantu sì avìa fattu jùarnu.

Allura Pinochiu, uffrìannu lu so' vrazzu a Geppettu, ca aviva appena lu ciatu di stari a l'addritta, cci dissi:

- Appuiàtivi a lu ma' vrazzu, caru patruzzu, e iamunìnni. Avìammu a caminari pianu pianu comu fi furmiculi, e quannu sìammu stanchi 'n'arripusammu pi la via.

- E unni avìammu a jiri? - dumannò Geppettu.

- A la ricerca di 'na casa o d'un pagliaru, unni ni dùnanu pi carità un pìazzu di pani e tanticchia di paglia ca ni servi pi lìattu.

Nun avivanu ancora fattu cìantu passi, ca vittiru assittati a li lati di la via du' facci ladii, ca stavanu ddà cu fari pi dumannari l'elemosina.

Eranu lu Gattu e la Vurpi: ma nun si ricanuscivanu cchiù di comu eranu 'na vota. Immagginativi lu Gattu, a furia di fari finta d'essiri ùarbu, aviva finutu cu l'annurbàrisi veramenti: e la Vurpi invicchiata, china di tigna e tutta sdirrinata, nun avìa cchiù mancu la cuda. Dda tinta latra, caduta ni la cchiù squallida miseria, fu costretta un jùarnu a vìnniri pirsinu la so' biddissima cuda a un mircanti ambulanti, ca l'accattò pi farisìnni u' scacciamuschi.

- O Pinocchiu, - gridò la Vurpi cu vuci chianciulina, - fa' la carità a 'sti du' poviri malati.

- Malati! - ripitì lu Gattu.

- Addiu, mascherine! - rispunnì lu pupu. - Mi babbiàstivu 'na vota, e ora nun mi 'ngagliati cchiù.

- Cridilu, Pinocchiu, ca oji sìammu poviri e disgrazziati veramenti!

- Veramenti! - ripitì lu Gattu.

- Si siti poveri, vi lu miritati. Ricurdativi di lu proverbiu ca dici: "Li sordi arrubbati nun fannu mai fruttu". Addiu mascherine!

- Hai cumpassioni di nuàutri!..

- Di nuàutri!..

- Addiu, mascherine! Ricurdativi di lu proverbiu ca dici: "La farina di lu diavulu va tutta in caniglia".

- Nun ni abbannunari!

-…ari! - ripitì lu Gattu.

- Addiu, mascherine! Ricurdativi di lu pruverbiu ca dici:"Cu arrobba lu mantellu a lu so' prossimu, di solitu mori senza cammisa".

E dicìannu accussì, Pinocchiu e Geppettu cuntinuaru tranquillamenti pi la so' strata: finu ca, fatti àutri cìantu passi, vittiru 'nfunnu a la viuzza 'mmìazzu a li campi 'na bedda capanna tutta di paglia, cu lu tettu cummigliatu di canali e maduna.

- Dda capanna havi a essiri abbitata di quarcunu, - dissi Pinocchiu. - Iammu ddà e tuppiammu.

Infatti ìaru, e tuppiaru a la porta.

- Cu è? - dissi 'na vucidda dintra.

- Siammu un poviru patri e un poviru figliu, senza pani e senza lìattu, - rispunnì lu pupu.

- Giràti la chiavi, e la porta si grapi, - dissi la solita vucidda.

Pinocchiu girò la chiavi, e la porta si grapì. Appena trasuti dintra, taliaru di ccà, taliaru di ddà, e nun vittiru nuddu.

- O lu patruni di la capanna unni è? - dissi Pinocchiu meravigliatu.

- Sugnu ccà 'ncapu!

Patri e figliu si giraru versu lu suffittu, e vittiru 'ncapu 'na travi lu Griddu-parlanti:

- Oh! Ma' caru Gridduzzu, - dissi Pinocchiu salutannulu cu garbu.

- Ora mi chiami lu "to' caru Gridduzzu", nun è veru? Ma ti ricùardi di quannu, pi assicutàrimi di la to' casa, mi trasti un martìaddu di lignu?…

- Ha' raggiuni, Gridduzzu! Assicuta anchi a mia… tira anchi a mia un martìaddu di lignu: ma pietà pi lu ma' poviru patri…

- Ju haiu ad aviri pietà pi lu patri e anchi pi lu figliu: ma ti vonsi ricurdari lu bruttu gestu ca mi facisti, p'insignàriti ca ni 'stu munnu, quannu si po’, bisogna mustrarisi curtisi cu tutti, si vulìammu essiri ricanciati cu pari curtisia ni li jorna di lu bisùagnu.

- Ha' raggiuni, Gridduzzu, ha' raggiuni di vìnniri e ju mi haiu a ricurdari la lezioni ca mi dasti. Ma mi dici comu facisti ad accattàriti 'sta bedda capanna?

- 'Sta capanna mi fu rigalata aìari di 'na graziusa crapa, ca aviva la lana d'un beddissimu culuri turchinu.

- E la crapa unni si nni jì?

- Nun lu sacciu.

- E quannu ritorna?… dumannò Pinocchiu, cu grannissima curiosità.

- Nun ritorna cchiù. Aìari partì tutta afflitta, e, bilannu, pariva ca dicissi: "Poviru Pinocchiu… ormai nun lu vidu cchiù… lu Pisci-cani a 'st'ura l'havi bellu e divuratu!".

- Dissi propriu accussì?… Allura era idda! Era idda! Era la ma' cara Fatina!… cuminciò a urlari Pinocchiu, singhiuzzannu e chianciannu forti.

Doppu ca finì di chianciri pi beni, si asciucò l'ùacchi e, priparatu un bon lìattu di paglia, cci stinnì 'ncapu lu vìacchiu Geppettu. Pùa dumannò a lu Griddu-parlanti:

- Dìcimi, Gridduzzu: unni putissi truvari un bicchìari di latti pi lu ma' poviru patri?

- Tri campi distanti di ccà c'è l'urtulanu Giangiu, ca teni lu vacchi. Và nn'iddu e trùavi lu latti ca cìarchi.

Pinocchiu jì di cursa a la casa di l'urtulanu Giangiu; ma l'urtulanu cci dissi:

- Quantu latti vùa?

- Ni vùagliu un bicchìari chinu.

- Un bicchìari di latti costa un sordu. Accumincia intantu a dàrimi un sordu.

- Nun haiu mancu un centesimu, - rispunnì Pinocchiu tuttu murtificatu e dulenti.

- Mali, pupu miu, - dissi l'urtulanu. - Si tu nu hai mancu un centesimu, ju nun haiu un jìtu di latti.

- Pacìanzia! - dissi Pinocchiu e fici l'attu di jirisìnni.

- Aspetta tanticchia, dissi Giangiu. - Fra tia e mia ni putìammu mintiri d'accordu. Ti vo' adattari a girari la pompa?

- Chi è la pompa?

- E' dd'attrezzu di lignu, ca servi pi trari l'acqua di la cisterna, p'innaffiari l'ùartu.

- Ci prùavu…

- Allura tirami cìantu cati d'acqua e ju ti rigalu in cumpìansu un bicchìari di latti.

- Va beni.

Giangiu purtò lu pupu ni l'ùartu e cci 'nsignò lu modu di girari la pompa. Pinocchiu si misi subbitu a travagliari; ma prima di trari li cìantu cati d'acqua, era tuttu chinu di suduri di la testa a li pìadi. 'Na fatica comu chidda nun l'aviva fattu mai.

- Finu a ora 'sta fatica di girari la pompa, - dissi l'urtulanu, - l'haiu fattu fari a lu ma' sciccuzzu: ma oji ddu poviru armaru sta murìannu.

- Mi purtati a vìdirlu? - dissi Pinocchiu.

- Voluntìari.

Appena Pinocchiu trasì ni la stadda vitti u' beddu sciccuzzu stinnilicchiatu ni la paglia, mìazzu mùartu di fami e di lu troppu travagliu.

Doppu ca lu taliò fissu fissu, dissi intra d'iddu, turbannusi:

- Eppuri ddu sciccuzzu lu canusciu! La so' vista nun mi è nova!

E calannusi finu a iddu, cci dumannò in dialettu asininu:

- Cu si'?

A 'sta dumanna, lu sciccuzzu grapì l'ùacchi muribbunni, e rispunnì chicchiànnu ni lu stessu dialettu:

- Sugnu Lu…ci…gno…lu.

E doppu chiuì l'ùacchi e murì.

- Oh! Poviru Lucignolu! - dissi Pinocchiu a mezza vuci: e pigliata 'na manciata di paglia, s'asciucò 'na lacrima ca cci culava pi la facci.

- Ti cummùavi tantu pi u' sceccu ca nun ti costa nenti? - dissi l'urtulanu. - Chi avissi a fari ju ca l'accattavu cu sordi cuntanti?

- Vi vùagliu diri…era un ma' amicu!..

- To' amicu?

- Un ma' cumpagnu di scola!…

- Comu?! - urlò Giangiu facìannu 'na granni risata. -Comu?! Avìvatu li scecchi pi cumpagni di scola! Figurammuni chi beddi studi ca facisti!..

Lu pupu, sintìannusi murtificatu pi ddi paroli, nun rispunnì: ma pigliò lu so' bicchìari di latti quasi callu, e si ni turnò a la capanna.

E di ddu jùarnu in avanti, cuntinuò pi cchiù di cincu misi a sùsirisi ogni matina, primu di l'alba, pi jiri a girari la pompa, e guadagnari accussì ddu bicchìari di latti, ca faciva tantu beni a la saluti malatizza di so' patri. Né si accuntintò di chistu: pirchì quannu cci avanzava tìampu, 'mparò anchi a fabbricari cufina e panari di juncu: e cu li sordi ca guadagnava, pruvvidiva cu tantu giudiziu a tutti li spisi d'ogni jùarnu. Fra l'àutri cosi, costruì iddu stessu 'n eleganti carrittìaddu pi purtari a spassu so' patri ni li beddi jurnati, e fàricci pigliari 'na vuccata d'aria.

A la sira pùa s'esercitava a leggiri e scriviri. Aviva accattatu ni lu paisi vicinu pi picca centesimi un grùassu libbru, senza lu frontespiziu e l'indici, e cu chiddu faciva la so' littura. Quantu a scriviri, si sirviva di u' sgrùappu appuntutu a usu di pinna; e nun avìannu né calamaiu né 'nchiostru, l'ammugliava intra 'na buttigliedda china di sucu di cìansi e cilieggi.

Fattu sta, ca cu la so' bona vuluntà d'industrìarisi, di travagliari e di trari avanti, nun sulu avìa rinisciutu a manteniri quasi agiatamenti lu so' patri sempri malatizzu, ma aviva pututu mintiri di latu anchi quaranta sordi p'accattàrisi un vistitìaddu nùavu.

'Na matina dissi a so' patri:

- Vaiu a lu mircatu vicinu, p'accattàrimi 'na giacchittina, un birrittu e un paru di scarpi. Quannu tùarnu a casa, - dissi ridìannu, - haiu a essiri vistutu accussì beni, ca mi putissivu scangiari pi un gran signuri.

E nisciutu di casa, cuminciò a curriri tuttu allegru e cuntentu. Quannu a un trattu si 'ntisi chiamari pi nomu: e girannusi, vitti 'na bedda Lumaca ca sbucava fori di la siepe.

- Nun mi canusci? - dissi la Lumaca.

- Mi pari e nun mi pari…

- Nun ti ricùardi di dda Lumaca, ca stava pi cammarera cu la Fata di li capiddi turchini? Nun ti ricùardi di dda vota, quannu scinnivu a fàriti lustru e ca tu ristasti cu un pedi intra la porta di casa?

- Mi ricùardu tuttu, - gridò Pinocchiu. - Rispunnimi subbitu, Lumachina bedda: unni lassasti la ma' bona Fata? Chi fa? Mi pirdunò? Si ricorda sempri di mia? Mi voli sempri beni? E' tantu luntana di ccà? Pùazzu jiri a truvarla?

A tutti 'sti dumanni fatti di cursa e senza pigliari ciatu, la Lumaca rispunnì cu la solita carma:

- Pinocchiu miu! La povira Fata si trova 'nfunnu a un lìattu di spitali!..

- A lu spitali?..

- Purtroppu! Pigliata di milli disgrazii, è malata gravi e nun havi cchiù d'accattàrisi un pìazzu di pani.

- Veramenti?… Oh! Chi gran duluri ca mi dasti! Oh! Povira Fatina! Povira Fatina! Povira Fatina!… Si avissi un miliuni, putissi curriri a purtariccìllu… Ma ju nun haiu ca quaranta sordi.. eccu ccà: jiva giustu p'accattàrimi un vistitu nùavu. Pigliali, Lumaca, e portali subbitu a la ma bona Fata.

- E lu to' vistitu nùavu?…

- Chi mi 'nteressa di lu vistitu nùavu? Vinnissi anchi 'sti pezzi c'haiu di 'ncùaddu, pi putirla aiutari! Và, Lumaca, allibbèrtati: e fra du' jorna torna ccà, ca spìaru di putìriti dari quarchi àutru sordu. Finu a ora haiu travagliatu pi mantèniri lu ma' patri: d'oji in avanti, travagliu cincu uri di cchiù pi mantèniri anchi la ma' bona matri. Addiu, Lumaca, e fra du' jorna t'aspìattu.

La Lumaca, contru la so' abitudini, cuminciò a curriri comu 'na lucertula ni li granni sulliuni d'agustu.

Quannu Pinocchiu turnò a la casa, lu so' patri cci dumannò:

- E lu vistitu nùavu?

- Nun mi fu pussibbili di truvàrinni unu ca mi jìssi beni. Pacìanzia!.. l'accattu 'n'àutra vota.

Dda sira Pinocchiu, inveci di stari svegliu finu a li deci, ristò svegliu finu a mezzamnotti sunata; e inveci di fari ottu panara di juncu ni fici sidici. Pùa si nni jì a lìattu e s'addrummiscì. E durmìannu, cci parsi di vidiri 'n sùannu la Fata, tutta bedda e surridenti, ca, doppu avìricci datu 'na vasata, cci dissi accussì:

- Bravu Pinocchiu! Grazii a lu to' bon cori, ju ti pirdunu di tutti li tinturii ca facisti finu a oji. Li carusi c'assistinu amurusamenti li so' parìanti ni li miserii e ni la malatìa, meritanu sempri granni lodi e granni affettu, anchi si nun pùannu essiri citati comu modelli d'ubbidienza e di bona cunnutta. Minti giudiziu pi l'avviniri, e po' essiri filici.

A 'stu puntu lu sùannu finì, e Pinocchiu si addrivigliò cu tantu d'ùacchi sbarracati.

Ora immagginativi vu' quali fu la so' meraviglia quannu, addrivigliànnusi, s'addunò ca nun era cchiù un pupu di lignu: ma ca avìa divintatu, inveci, un carusu comu tutti l'àutri. Detti 'n occhiata 'ntùarnu e inveci di li soliti pareti di paglia di la capanna, vitti 'na bedda cammara mubiliata e adurnata cu 'na semplicità quasi eleganti. Santannu 'nterra di lu lìattu, truvò priparatu u' beddu vistiariu nùavu, un birrittu nùavu e un paru di stivaletti di peddi, ca lu facivanu assà eleganti.

Appena si vistì cci vinni naturali mintiri li mani ni li sacchetti e tirò fori un nicu portamuniti d'avoriu, unni c'eranu scritti 'sti paroli: "La Fata di li capiddi turchini renni a lu so' caru Pinocchiu li quaranta sordi e lu ringrazia tantu di lu so' bon cori". Graputu lu portamuniti, inveci di li quaranta sordi di rami, cci lucivanu quaranta zicchini d'oru, tutti nùavi di zecca.

Doppu jì a taliarisi a lu specchiu, e cci parsi d'essiri 'n'àutru. Nun vitti cchiù riflessa la solita immaggini di lu pupu di lignu, ma vitti l'immaggini allegra e intelliggenti di un beddu carusu cu li capiddi castagni, cu lùacchi celesti e cu 'n'aria allegra e fistusa comu pasqua di rosi.

'Mmìazzu a tutti 'sti meravigli, ca cumparivanu una apprìassu a l'àutra, Pinochiu nun sapiva cchiù mancu iddu s'era vriglianti veramenti o si sunnava sempri a ùacchi apìarti.

- E lu ma' patri unni è? - gridò tuttu a un trattu: e trasutu ni la stanza allatu truvò lu vìacchiu Geppettu sanu, arzillu e di bon'umuri, comu 'na vota, ca, avìannu ripigliatu subbitu la so' prufissioni d'intagliaturi di lignu, stava appuntu disignannu 'na beddissima curnici ricca di fogli, di ciuri e di testi di diversi armari.

- Livatimi 'na curiosità, papinu: ma comu si spiega tuttu 'stu cangiamìantu impruvvisu? - cci dumannò Pinocchiu santànnucci a lu cùaddu e cummigliànnulu di vasati.

- 'Stu cangiamìantu impruvvisu ni la nostra casa è tuttu meritu to', - dissi Geppettu.

- Pirchì meritu miu?…

- Pirchì quannu li carusi, di tinti addiventanu bùani, hannu la virtù di dari 'n'immaggini nova e surridenti anchi a l'internu di li so' famigli.

- E lu vìacchiu Pinocchiu di lignu unni s'ammucciò?

- Ecculu ccà, - rispunnì Geppettu; e cci indicò un grùassu pupu appuiatu a 'na seggia, cu la testa girata di 'na parti, cu li vrazza pinnuluni e cu li gammi 'ncruciati e piegati a mità, ca pariva un miraculu si stava a laddritta.

Pinocchiu si girò a taliarlu; e doppu ca l'appi taliatu tanticchia, dissi intra d'iddu cu grannissima cumpiacenza:

- Comu eru ridiculu, quannu eru un pupu!… e comu ora sugnu cuntentu d'essiri divintatu un carusìaddu pi beni!… 

Fini di la storia