La bedda storia di Pinocchiu

Quanti abbinturi, Pinocchiettu caru,
vidisti ni la to' brevi esistenza!
Un mastru d'ascia di talentu raru
ti fici cu tanta intelliggenza,
d'un pìazzu di lignu di catasta
c'avissi fattu sulu fùacu e basta.

Primu ancora di vìdiri lu munnu
mastru Ciliegia ti scuprì adattu
pi un pedi di tavulu rutunnu;
e d'accittari facìa quasi già l'attu,
ma ti sintisti 'ncùarpu tiddicari
e la to' vuci lu fici assà scantari.

Ma Geppettu ca fu l'artista veru
t'addumannò in rigalu a lu so' amicu,
pi fàricci un pupu bìaddu e sinceru
e suddisfari un so' allammicu anticu:
ca sapissi ballari e fussi assà finu
come di Carlu Magnu un paladinu.

E cuminciò accussì 'na bedda storia
ca fici tuttu lu giru di lu munnu,
pi cuntari a' carusi peni e la gloria
d'un pupu: ca iddi stessi pari ca sunnu!
Ca li carusi sunnu pupi 'n festa
cu cori granni e tantu amuri 'n testa.

Pinsò a un pupu ca camina e ridi,
ca fa capricci, chianci e si nni penti,
com'un carusu ca a lu bancu sedi
ma cu la testa ddà nunn'è prisenti.
E arriniscì sì beni a farlu bìaddu
usannu un martidduzzu e 'nu scarpìaddu.

Appena fici l'ùacchi di celestu
firriàru comu rota a 'i quattru canti;
lu nasu cci crisciva accussì lestu
signu ca era già tantu farfanti.
La vucca avìa finutu d'intaccari
ca già la lingua fori ci vitti trari.

Finutu d’attaccari jita e mani
di 'ntesta la parrucca ‘ntisi trata;
e quannu 'i pìadi fici lu ‘nnumani
di mulu arrigalò 'na gran canciàta.
Pi pùa scappari fori tuttu cuntenti
currìannu comu foddi tra la genti.

E chissu è sulu l’iniziu di la storia,
pirchì ni cumminò cchiù di Giufà.
Cu carma vi la cuntu a la memoria
d’u Pupu, ca pùa carusu addivintà.
Ju mi chiamu Collodi, 'u veru patri,
ca lu miraculu fici senza 'na matri.